Pentru că este vacanţă, Radio Fiction Desk a decis să vă aducă mai aproape vocile de aur ale Radioului. Astfel, va vom face cunoştinţă în fiecare saptămână cu câte un mare actor pentru care teatrul radiofonic înseamnă mult prea mult ca să poată fi descris în câteva cuvinte. Săptămâna aceasta, un actor special - Virgil Ogăşanu.

Ogă, aşa cum îi spun studenţii săi, iubeşte mult să lucreze cu tinerii, pentru că are un sentiment aparte când o ia de la zero cu aceştia. Este profesor la Universitatea Hyperion şi îi place să vadă cum se transformă bobocii după un an, după doi, după trei.

“Tinerii actori nu mai au unde să se afirme, nu mai există concurs ca să devină profesionişti, să stea într-un teatru unde să înveţe, de unde şi de la cine să fure. Noi i-am avut pe doamna Bulandra, pe Liviu Ciulei, mari animatori ai teatrului, care au strâns în jurul lor mari talente, şi pe Cătălina Buzoianu, David Esrig, pentru generaţia mai tânără. Pe noi ne-au distribuit imediat, ne-au dat roluri importante. E o inflaţie de actori care termină la particular şi la stat. Sunt puţini care au curajul de a merge mai departe, ceilalţi se pierd. În teatru e nevoie de puţină disciplină. Altfel, nu s-ar putea face nimic. Disciplina trebuie să fie mai mare decât în armată. Nu este vorba despre una impusă, bineînţeles. Dar, ca profesionist, trebuie să-ţi impui singur să-ţi respecţi partenerul, să nu vorbeşti urât despre el. Noi suntem parteneri, nu colegi. Colegi suntem pe stradă. La teatru, suntem parteneri, suntem nişte instrumente, rezonăm unul faţă de celălalt. Nu-i poţi spune vorbe grele partenerului tău, şi după aceea să joci pe scenă, faţă în faţă. Poveştile mele le prind bine. După un an se schimbă. Nu poţi învăţa un student dacă tu, ca profesor, nu ai o experienţă profundă”, ne-a povestit Virgil Ogasanu.