Ascultă e-teatru

80 de ani de Teatru National Radiofonic


Mesaje la aniversare


REMEMBER

Teatrul radiofonic are aproape aceeasi vechime cu Radioul românesc. La mai putin de patru luni de la inaugurarea postului public de radio (1 noiembrie 1928), în 18 februarie 1929 se transmitea prima piesa de teatru la microfon, Ce stia satul de V. Al. Jean, avându-i în rolurile principale pe Maria Filotti si Romald Bulfinski de la Teatrul National din Bucuresti. Anuntând-o, revista "Radiofonia" mentioneaza fara echivoc: "În Broadcastingul românesc productiunea aceasta trebuie subliniata fiind prima încercare de a da teatru în studio." Revista publica si fotografia lui V. Al. Jean, cu legenda: "autorul primului teatru radiofonic". Comedia lui V. Al. Jean (I. Valjan, pseudonimele lui Ion Alexandru Vasilescu, 16 decembrie 1881, Turnu Magurele - 28 aprilie 1960, Bucuresti) se montase în 1912 la Nationalul bucurestean, jucându-se cu mare succes. Între 1 iunie 1923 si 1 iunie 1924 autorul fusese director al Teatrului National din Bucuresti. Valjan, care se considera ucenicul lui Caragiale, era un autor cu mare audienta la public, excelând în piesa într-un act. Lovinescu îl gratula cu calificativul "umoristul nostru cel mai bun, cu o nota de fineta de observatie". Alegerea repertoriala era, în context, inspirata, piesa având reale virtuti radiofonice prin intriga deloc complicata si verva dialogului.

În privinta teatrului la microfon, Radio România nu era în întârziere fata de Occident. Radio Paris transmitea primele spectacole de teatru radiofonic în aceeasi perioada, în iarna 1928 - 1929, fapt mentionat de revista "Radio". Se punea desigur, înca de la început, problema specificului teatrului cu unica dimensiune: repertoriu, adaptare radiofonica a pieselor scrise pentru "teatrul de scândura", aparitia autorilor care sa scrie special pentru teatrul radiofonic, regizori specializati, actori cu voci radiogenice, dinamica si culoarea vocilor, posibilitatea de a realiza, cu mijloacele vremii, decorul sonor, nu în ultimul rând lipsa unui studio dotat pentru teatrul radiofonic.

În iunie 1929, la o sedinta a Comitetului programelor radiofonice, Tudor Vianu afirma transant ca "teatrul radiofonic trebuie sa devina un adevarat Teatru National." Se avea în vedere în primul rând audienta emisiunilor de teatru la microfon, dar si trasaturile subsumate notiunii de teatru national, pe care scena undelor le poate satisface întru totul, de la exigentele repertoriale la distributii ideale, reunind cei mai valorosi actori ai momentului. Titulatura oficiala de Teatru National Radiofonic avea sa fie însa conferita mult mai târziu, la 1 noiembrie 1996.)

Pâna la introducerea benzii de magnetofon (1948), teatrul radiofonic se difuza în direct. În deceniile al patrulea si al cincilea, unele spectacole se înregistrau pe discuri, în acelasi timp cu transmiterea lor în direct, fapt uzual si pentru alte emisiuni, mai ales culturale (conferinte, interviuri etc.), pe care sefii programelor le considerau importante. Din pacate, discurile cu teatru radiofonic, din aceasta perioada, nu s-au pastrat decât, poate, în foarte mica masura în arhive sau la colectionari. Cele doua decenii, 1929 - 1948, constituie o lunga istorie de reusite atât în privinta îmbogatirii repertoriului, a calitatii radiofonice a interpretarii si a regiei (un loc de frunte revenindu-i lui Victor Ion Popa), dar si de perioade aproape dramatice pentru continuitatea emisiunilor de teatru radiofonic. În paralel cu piesele difuzate din studio, se transmiteau în direct spectacole de pe scenele teatrelor.

Dintre primele înregistrari pe banda magnetica (1948 - 1951, perioada în care se difuzau atât piese în direct cât si înregistrate), a ramas un numar infim.

Cel mai vechi spectacol de teatru radiofonic înregistrat pe banda, care se pastreaza în Fonoteca Radioului, dateaza din 1951: Hagi Tudose de Delavrancea, cu Nicolae Baltateanu în rolul titular, în regia lui Ion Sahighian (data difuzarii în premiera: 25 martie 1951). El este urmat (ma refer la înregistrarile conservate) de "momentul Caragiale" de la sfârsitul anului 1951 si începutul celui urmator, cu ocazia centenarului scriitorului, înregistrarile antologice în regia lui Sica Alexandrescu: D'ale carnavalului cu Niky Atanasiu, Al. Ionescu-Ghibericon, Grigore Vasiliu-Birlic, Radu Beligan, Marcel Anghelescu, Carmen Stanescu, Cella Dima, Horia Serbanescu (28 decembrie 1951), O noapte furtunoasa (în distributie: Alexandru Giugaru, Marcel Anghelescu, Niky Atanasiu, Ion Ciprian, Radu Beligan, Silvia Dumitrescu-Timica, Victoria Mierlescu, 20 ianuarie 1952), Conu Leonida fata cu reactiunea, cu G. Timica si Sonia Cluceru (25 ianuarie 1952), O scrisoare pierduta (în distributie: Niky Atanasiu, Radu Beligan, Al. Giugaru, Ion Fintesteanu, Grigore Vasiliu-Birlic, Ion Talianu, Marcel Anghelescu, Costache Antoniu, Elvira Godeanu, Horia Serbanescu (30 ianuarie 1952).

Costin Tuchila

 


Copyright © 2000 - 2017 SOCIETATEA ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE
Str. General Berthelot, Nr. 60-64, RO-010165, București, România
E-mail: webmaster@srr.ro