A venit și luna septembrie. Mai sunt câteva zile de vacanță, așa că aveți grijă cum vă drămuiți timpul și prețuiți fiecare clipă. Dacă ascultați Teatru Radiofonic atunci nimic nu e pierdut.

Radio Fiction Desk vă propune să faceți cunoștință cu unul dintre actorii prieteni. După armată, timp de un an, a fost şofer de taxi la ITB. Pentru că știa italiană, a fost și ghid la Oficiul Naţional de Turism. A dat de nouă ori la teatru până când a intrat, adică atunci când s-au terminat toți blonzii cu ochi albaştri și comisia și-a dat seama că are nevoie de tipuri de actori. Avea deja 28 de ani. Era călit în bătălia, așa că a mers pe mâna maestrului Dem Rădulescu.

Alexandru Bindea crede că meseria de actor e una cu adevărat specială, o virtute, că nimeni nu se poate dispensa de artişti, la fel cum nu poate trăi fără a respira. I-a plăcut meseria din interior. Iubește Teatrul Radiofonic și este fericit că a avut șansa să înregistreze în compania unora dintre cei mai mari actori români. ”Prima piesă pe care-am văzut-o a fost „Şeful sectorului de suflete“, cu maestrul Beligan. Pe urmă, m-a-mbolnăvit microbul. Şi, să fiu cinstit, a fost şi o doză de puturoşenie. Aşa răspundea Pittiş, Dumnezeu să-l ierte, când era întrebat de ce-a dat la Teatru: „Păi, dacă nu mi-a plăcut cartea!“. Păstrând proporţiile, e o doză de adevăr, pentru că una e să te pregăteşti pentru Teatru şi alta e să înveţi pentru Medicină. Câteodată, e un actor de comedie care face două roluri bune într-o dramă. Sau viceversa. Dar eu nu cred în actorul complet. Datele fizice şi psihosomatice pe care le are un actor îl cantonează într-o zonă. El poate să iasă din acea zonă datorită talentului lui. În şcoală, eram, cum se spunea odată, bufonul clasei. Adică, făceam câte-o prostioară, eram ţinut în prima bancă pentru ca profesorii să mă poată avea sub observaţie. Iubeam atât de tare mașinile că Dem Rădulescu mi-a zis: „Dragă, dac-ai avea şi-n teatru aceiaşi ochi pe care-i ai când vorbeşti de maşini, ai fi cel mai mare actor“. Am fost şi eu profesor, pentru o generaţie, dar nu-mi plac studenţii de la particular, pentru că n-au motivaţie. Noi tremuram în faţa lui Dem Rădulescu, Dumnezeu să-l ierte, care ne spunea că meseria noastră înseamnă să te miri. Eu mă mir că oamenii râd încă și mă bucur”, ne-a spus Alexandru Bindea.