Pentru actrița Rodica Mandache nu este greu deloc să joace în opt piese într-o singură stagiune. Efortul piere în fața bucuriei aduse de meșteșugul ales. În afară de rolurile pe care le interpretează, Rodica Mandache este și profesoară și bunică. Nu i se pare grea meseria pe care a ales-o. Grele i se par alte lucruri: indolența, neimplicarea, necinstea. Rodica Mandache consideră că munca este ceva minunat și nu te înșală niciodată. Crede că Dumnezeu a făcut oamenii perfecți. Pur și simplu a dat de ea, cea perfectă, în clipa în care s-a lovit de greutăți foarte mari. Astfel s-a construit pe sine de-a lungul vieţii şi carierei.O puteți vedea în „Un tramvai numit dorință”, regia Dinu Cernescu, „Când Isadora dansa”,regia Răzvan Mazilu, „joi.mega Joy”, regia Radu Afrim, „Marea iubire a lui Sebastian”, „Natură moartă cu nepot obez “, „Titanic Vals” și „Omul cel bun din Seciuan”, în regia lui Andrei Șerban. Chiar și cineva care nu se pricepe deloc la teatru vede câtă dăruire presupun atâtea roluri în atâtea spectacole. Şi mai este ceva, Rodica Mandache răspunde întotdeauna prezent când Teatrul Radiofonic o cheamă.

„Nu cred că stăm prost la capitolul Cultură. Numai că, nefiind echilibrați și stabili în viața de toate zilele, totul e ca pe o mare în plină furtună. Pur și simplu, suntem un pic sărăciți nervos, sinapsele noastre nu-și mai fac treaba. Nu există om pe care să-l întâlnesc și să nu fugă. Cred în poporul român. Este un popor frumos, construit frumos, locurile sunt frumoase, oamenii la fel. Eminescu spune «Un popor este ca și un copac. Și ca oricare altă ființă organică nu poate înainta decât din sine însuși. Blândețea poporului românesc dovedește că în trecut el a trăit economicește mulțămit și că a avut ce-i trebuia». Foarte puțini se nasc arhangheli, foarte puțini se nasc apostoli ai neamului. Foarte puțin îi trebuie unui popor cu asemenea structură să fie fericit. Meseria mea e hrană pentru suflet”, spune actriţa Rodica Mandache.