Audiție la Muzeul Național al Literaturii Române, cu spectacolul Teatrului Național Radiofonic „Omul cu mârțoaga” de George Ciprian
Teatrul Național Radiofonic vă invită marți, 12 martie 2024, de la ora 15.00, la Muzeul Național al Literaturii Române, la audiția cu public a spectacolului radiofonic „Omul cu mârțoaga” de George Ciprian, în regia lui Dan Tudor. Evenimentul va avea loc la sediul MNLR, din strada Nicolae Crețulescu nr. 8 (în spatele Bisericii Albe) din București. Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.
Adaptarea radiofonică a piesei lui George Ciprian a fost realizată de Dan Tudor și Domnica Țundrea. În distribuție: Dan Tudor, Marius Bodochi, Ana Ioana Macaria, Dragoș Ionescu, Afrodita Androne, Tudorel Filimon, Andrei Duban, Orodel Olaru, Florin Dobre. Asistența tehnică: Florin Bădic. Regia de studio: Renata Rusu. Regia tehnică și muzicală: Mădălin Cristescu. Redactor și producător: Domnica Țundrea.
„Omul cu mârțoaga” de George Ciprian este, fără îndoială, una dintre piesele de referință ale literaturii române, un text dramatic puternic, interesant, nuanțat, cu un profund mesaj umanist, care, timp de aproape un secol, a generat montări teatrale de mare succes la public și la critica de specialitate.
Spectacolul Teatrului Național Radiofonic, în regia artistică a lui Dan Tudor, s-a difuzat, în premieră la Radio România Cultural, la 17 decembrie 2023 și s-a dorit a fi un omagiu adus dramaturgului George Ciprian, în anul în care s-au împlinit 140 ani de la nașterea și 55 de ani de la dispariția acestuia. Născut la Buzău, în 1883 și plecat în eternitate în 1968, la București, George Ciprian a fost o personalitate plurivalentă a culturii române: dramaturg, poet, memorialist și actor. Publicată în 1927, în revista Sinteza, piesa „Omul cu mârțoaga” – debutul dramaturgic al lui George Ciprian – a fost reprezentată în premieră, în același an, pe scena Teatrului Național din București, fiind montată apoi la teatre din Berlin, Praga, Berna și Paris. Piesa reprezintă o comedie amară, o pledoarie pentru întoarcerea la firesc, la bun simț și normalitate, cu personaje bine conturate, care au oferit partituri dramatice substanțiale actorilor invitați la microfonul Teatrului Național Radiofonic.
Dan Tudor este un regizor complex, valoros, ale cărui spectacole, jucate pe importante scene din București și din provincie, s-au bucurat întotdeauna de aplauze și de recunoașterea publicului. Atenția și grija sa în lucrul cu actorii se materializează în tablouri teatrale memorabile, animate de personaje veridice și suculente. Ca actor, Dan Tudor, care în „Omul cu mârțoaga” interpretează rolul titular, a fost, de asemenea, apreciat de către spectatori și critici, iar la Radio a jucat roluri excepționale, pentru cel din monodrama „Sufletul pereche” de Petre Barbu (regia artistică: Attila Vizauer) primind Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină din stagiunea 2020, la Teatrul Național Radiofonic. În rolul lui Chirică, din „Omul cu mârțoaga”, Dan Tudor întruchipează sugestiv caracterul frust, cinstit, sincer al personajului, capacitatea acestuia de a visa, de a deveni un fel de vizionar, ale cărui percepții și posibilități de imaginare se împlinesc și, totodată, generozitatea sa și o anume liniște interioară, trimițând parcă, uneori, la o altă realitate. Fiecare actor aduce cu sine o mică lume, lumea personajului reprezentat, conturată cu finețe, precizie, atenție la nuanțe și cu multă putere de convingere.
Regia tehnică și muzicală semnată de Mădălin Cristescu îmbracă într-o haină sonoră sensibilă și expresivă un univers dramatic atotcuprinzător, amestec de noblețe, duioșie, emoție, adevăr uman, dar și absurd, insolit, forme artistice incitante. Fondul sonor este foarte fin lucrat, anumite motive muzicale revin și însoțesc momentele și personajele spectacolului, sonorități stranii și accente suprarealiste completează intențiile actorilor, care duc spectacolul, atunci când textul o cere, și în această zonă, a bizarului și a absurdului teatral.
Spectacolul radiofonic „Omul cu mârțoaga”, în regia lui Dan Tudor, imprimă ritm și conferă culoare piesei lui George Ciprian, ne îndeamnă să medităm la povestea și la ideile personajelor, ne impresionează prin naturalețea cu care eroii se exprimă, inducându-ne, implicit, ideea că dramaturgul ne este întru totul contemporan.
