Premieră absolută: „Dora d'Istria sau Prințesa Elena Ghica”
Teatrul
Național Radiofonic
prezintă în premieră
absolută, în seria
„Biografii, memorii”,
două spectacole dedicate unei personalități
remarcabile a culturii române – Dora
d'Istria. Dora d' Istria
este pseudonimul literar al prințesei Elena Ghica –
una dintre cele mai erudite
și interesante figuri feminine ale secolului al XIX-lea: scriitoare,
pictoriță, muziciană, prima feministă din istoria României și
prima alpinistă româncă.
Dora
d’Istria sau
Prințesa Elena
Ghica.
Scenariu de Raisa
Radu.
Adaptarea
radiofonică: Magda Duțu.
Regia artistică: Maria
Agnesa Pușcașu.
În distribuție: Gabriela
Popescu, Ioana Calotă, Adrian Păduraru, Coca Bloos, Mircea
Constantinescu, Constantin Florescu, Damian Victor Oancea, Pătru
Gavril, Annemary
Ziegler, Eduard Adam, Marcelo Cobzariu, Cristina Constantinescu,
Magda Duțu, Daniel
Tudorică, Daniel Pușcașu,
Ion-Costin Manoliu, Patricia Prundea, Mirela Georgescu, Stelică
Muscalu, Milica Creiniceanu.
Rostirea în limba greacă și
înregistrarea fragmentului din Iliada:
Alexia Brigita Radu
și Robert Benedict Radu.
Muzica și interpretarea la pian: Stelică
Muscalu. Regia de montaj:
Dana Lupu și Bogdan
Golovei. Regia de studio:
Milica Creiniceanu.
Regia muzicală: Patricia
Prundea și Stelică
Muscalu. Regia
tehnică: ing. Mirela
Georgescu. Redactor:
Ion-Costin Manoliu.
Coordonator de proiect: Magda
Duțu.
Dora
d’Istria – Libertate și Destin.
Scenariu
de Raisa Radu.
Adaptarea radiofonică: Magda
Duțu.
Regia
artistică: Maria Agnesa
Pușcașu.
În distribuție:
Gabriela Popescu, Ioana
Calotă, Adrian Păduraru, Coca Bloos, Mircea Constantinescu,
Constantin Florescu, Damian Victor Oancea, Pătru Gavril, Annemary
Ziegler, Eduard Adam, Marcelo Cobzariu, Cristina Constantinescu,
Daniel Tudorică, Daniel Pușcașu,
Ion-Costin Manoliu.
Muzica
și interpretarea la pian: Stelică
Muscalu.
Regia de montaj:
Dana Lupu și Bogdan
Golovei.
Regia de studio:
Milica Creiniceanu.
Regia muzicală: Patricia
Prundea și Stelică
Muscalu.
Regia tehnică:
ing. Mirela Georgescu. Redactor: Ion-Costin
Manoliu. Coordonator de
proiect: Magda Duțu.
Helena Kolțova-Massalskaia, născută Elena Ghica, scriitoare de origine româno-albaneză, cu scrieri literare și de istorie în limba franceză, italiană și greacă, a fost tradusă în română, greacă, engleză, germană, rusă, albaneză. A fost o eminentă personalitate a culturii române și europene, exponentă a romantismului și a mișcării feministe avant la lettre, autoare a mai multor lucrări de referință (scrise în limba franceză, limba universală a culturii secolului XIX, cum ar fi „La vie monastique dans l’eglise orientale”, „Des femmes par une femme” sau „Les femmes en Orient”). Condiția și afirmarea femeii în societate au constituit o preocupare permanentă a Dorei d’ Istria. Poate nu întâmplător, prințesa Elena Ghica a fost prima femeie care a reușit să escaladeze vârful Mönch din Alpii elvețieni (4105 m), la 11 iunie 1855, după trei zile de expediție. Pe vârful muntelui a fixat drapelul valah alb-galben-albastru, pe care era brodat, cu litere aurii, numele Valahiei, țara sa dragă. La 1 iunie 1860, a escaladat și vârful Mont Blanc. A fost cea de-a treia ascensiune feminină în Alpi, după cea din 1808 a Mariei Paradis și cea din 1838 a Henriettei d’Angeville.
Prințesa
Elena Ghica
și-a luat numele Dora
d’Istria în anul
1855. Ea mărturisește că acest pseudonim literar vine de la numele
Dunării care, în trecut, se numea Istru. A venit pe lume
la 3 februarie 1828. Era
fiica banului Mihalache Ghica și nepoata domnitorilor Grigore
Dimitrie Ghica și Alexandru Ghica.
Înclinația spre cultură a moștenit-o de la părinții săi. Banul Mihalache Ghica,
preocupat de probleme de istorie și arheologie, își transformase
palatul într-un adevărat muzeu. Mama, Catinca Ghica, este prima
româncă traducătoare a unei cărți, din limba franceză, dedicată
educației copiilor, carte pe care a completat-o cu însemnări
dobândite din propria experiență. Nevoită, la
numai 14 ani, să plece în exil, împreună cu familia, Elena Ghica
și-a continuat studiile în străinătate, formându-și o solidă
cultură umanistă. Cunoștea franceza, germana, engleza, italiana,
latina, greaca veche și greaca modernă. Și
tot la 14 ani, a tradus
„Iliada” din
greacă în germană. Din anul 1842
până în anul 1849, a locuit, împreună cu familia, la Viena,
Dresda, Berlin și Veneția. De mică, a manifestat înclinații spre
muzică și pictură, remarcându-se prin câteva creații, unele
chiar premiate. La
Sankt-Petersburg, a expus la
Academia Imperială, două peisaje, luând medalia de argint. La
Dresda, a căutat să-și desăvârșească talentul în domeniul
picturii, luând lecții, vizitând colecții și muzee. Dar domeniul
care a consacrat-o pe Elena Ghica, dând strălucire
pseudonimului Dora d’Istria, a fost scrisul. În anul
1849, întorcându-se în țară, Elena Ghica s-a căsătorit cu
prințul rus, Kolțov Massalski,
aflat în Moldova, ca ofițer
de husari. A plecat apoi, cu soțul,
la Sankt Petersburg. În cei
câțiva ani petrecuți acolo, ideile sale liberale au intrat în
contradicție cu politica oficială a Rusiei. Fiind sfătuită de
autorități să părăsească țara, a plecat din Rusia în anul
1855. A călătorit mult în Europa, stabilindu-se inițial, în
Elveția. În anul 1860, a trecut în Italia, locuind la Torino și
Genova. În cele din urmă, în anul 1872, s-a
stabilt la Florența, într-o
locuință denumită, mai târziu, Villa d’Istria.
Dora
d`Istria, personaj emblematic pentru secolul său,
a fost descrisă
de către
Nicolae Iorga: „e
uimitor câte cunoștințe se adunaseră în mintea acestei
excepționale femei și cu câtă ușurință
le putea ea scoate în front ori de câte ori era o bătălie
de dat”.
O personalitate fascinantă – elegantă, frumoasă, curajoasă, poliglotă, cu un fizic robust și rezistent, cu o ambiție incredibilă.
Scriitoare ilustră, instruită, cu o vastă cultură generală și cunoștințe în multiple domenii, a fost racordată la marile probleme ale timpului său și a colaborat cu prestigioase publicații. Deși a fost înconjurată și admirată de toată lumea, a fost mai mereu singură și își găsea liniștea în studiu, scris sau în alinarea suferințelor umane. Cei care au cunoscut-o au afirmat că în lăuntrul ei era nefericită, dar cu simțăminte nobile, amabilă, plăcută, o femeie de admirat și de iubit. Suferea mult fără a plânge, și totuși era vioaie, extraordinară. În opinia celor care au intrat în contact direct cu românca erudită, Elena Ghica a fost o femeie care nu a trăit pentru ea, a trăit pentru a-i ajuta pe ceilalți, a trăit pentru generațiile viitoare și pentru binele lor. Dora d`Istria a avut un simț al dreptății și egalității uimitor. A criticat părerile ce susțineau că femeile sunt inferioare bărbaților și a demonstrat că ele, egalele bărbaților, au dat dovezi de superioritate în anumite momente cheie. Ideile Dorei d`Istria, prima femeie din această zonă care s-a ridicat în apărarea emancipării femeii, pentru cucerirea dreptului la demnitate, respect și independență, ar trebui cunoscute și astăzi. Elena Ghica și-a petrecut ultimii 20 de ani mai mult în Italia, la Torino, Livorno și, în sfârșit, la Florența. Dar a rămas mereu cu inima la locurile în care s-a născut și a copilărit: „îndepărtată de soartă, din copilărie, de malurile dragi ale Dâmboviței, n-am încetat niciodată să aparțin țării natale, al cărei destin este obiectul meditațiilor mele neîncetate”. A trecut la cele veșnice, pe 17 noiembrie 1888, în frumoasa ei casă din Florența, Villa d`Istria, pe care a lăsat-o primăriei din Florența, pentru ajutorarea Institutului de surdo-muți. Prin testament, averea a fost lăsată Primăriei din București pentru administrarea Spitalului Pantelimon, ctitoria familiei sale, iar tablourile, corespondența, cărțile rare, pinacotecii și bibliotecii municipale din Florența.
Cele două scenarii: Dora d’Istria sau Prințesa Elena Ghica și Dora d’Istria – Libertate și Destin sunt alcătuite de prof.univ. Raisa Radu, în urma unei ample documentări.
Adaptarea radiofonică reliefează acest destin excepțional, evenimentele care l-au marcat și include un fragment (adaptat la rândul său), după „Comodia vremii” sau „Franțuzitele” de Costache Facca, susținut de actorii din distribuție. Ce legătură are Prințesa Elena Ghica cu „Franțuzitele”? Ei bine, autorul comediei, Costache Facca, a fost unchiul Prințesei Elena Ghica (fratele mamei sale). Prima reprezentație a piesei, cu actori profesioniști, a fost in casa lui Ion Heliade Rădulescu, în prezența Prințesei și a familiei Ghica.
Secvențe
video de la înregistrarea spectacolelor.