„Am avut un destin fericit”, mărturisea Ion Lucian, „mai bine de o jumatate de secol m-am străduit să vă aduc un strop de bucurie, să vă luminez clipele întunecate, să vă învăț să râdeți către soare’’, bucurie pe care sperăm că o va aduce, în sufletele ascultătorilor și reîntâlnirea cu unele dintre cele mai reușite creații radiofonice ale maestrului, în spectacolele: „Încercarea” de Marivaux, spectacol semnat de Olimpia Arghir, „Mofturi” de Ion Luca Caragiale, montare din 1999 realizată de regizorul Vasile Manta, „Povestea lui Thomas, motanul şi a instalatorului Sam” de Arthur Miller, înregistrare realizată în anul 1959 de regizorul Paul Stratilat şi „Farsa maestrului Pathelin”, farsă populară, un adevărat recital actoricesc în care alături de Ion Lucian îi veţi putea reasculta pe: Tamara Buciuceanu-Botez, Dem Rădulescu, Petre Lupu, Marian Hudac, si Lucia Zorini, regia artistică: Ion Vova.

Montările se vor difuza în perioada 28-31 martie, la Radio România Actualităţi, de la ora 23:05

Ion Lucian (22 aprilie 1924 – 31 martie 2012) a debutat pe întâia scenă a țării, când încă nu împlinse 16 ani, moment care avea să-i marcheze fundamental existența, astfel încât înscrierea la Academia Regală de Teatru și Muzică a venit de la sine. Acolo va întâlni un om providențial, care îi va fi mentor, pe Ion Manolescu, unul dintre titanii teatrului românesc, al cărui student preferat va deveni, în scurt timp, și care îi va dărui, cu generozitate, încrederea de care talentul său excepțional avea nevoie, confirmându-i drumul ales. Ion Lucian va deveni un om de teatru complet: actor, regizor, scenarist, dramaturg, director de teatru, profesor de arta actorului, implicându-se, cu egală pasiune și devotement, în tot ceea ce înseamnă viață teatrală. Mărturie stau sutele de roluri interpretate pe scena teatrelor Alhambra, Bulandra, Nottara, Teatrului de Comedie, dar și la Naționalul bucureștean, în cinematografie, la televiziune și la Radio. De numele lui Ion Lucian se leagă și cele două teatre pentru copii din București. În anul 1964, a fondat Teatrul „Ion Creangă”, pe care îl va conduce timp de aproape trei decenii, iar în anul 1990 va pune bazele Teatrului Excelsior, al cărui suflet va deveni până la sfârșitul vieții. În semn de recunoaștere a activității sale deosebite, Ion Lucian a fost ales membru al Asociaţiei Scriitorilor Francezi de Teatru şi Muzică, cu sediul la Paris, al Asociaţiei Internaţionale a Teatrelor pentru Copii şi al Clubului Diplomaţiei Culturale. A primit numeroase distincții și premii, dacă ar fi să amintim doar: Distincţia de Artist Emerit (1954), Premiul UNITER pentru întreaga carieră (2001), iar, în 2002, Premiul UNITER pentru întreaga cariera dedicată publicului tânăr, Societar de Onoare al Teatrului Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti, cumul cu Teatrul Excelsior (din 2002), titlul de Ofiţer al Ordinului Naţional al Legiunii de Onoare (Franţa, 2004) – o încununare a activităţii sale remarcabile desfăşurată în spaţiul francofon. A fost distins cu Ordinul Muncii Clasa I şi II, Ordinul Meritul Cultural Clasa I, Ordinul Naţional Serviciul Credincios în Grad de Cavaler. De asemenea, la ediţia din 2007 a Festivalului Comediei Româneşti, i-a fost acordat Premiul de Excelenţă. Peste numai cinci ani, Ion Lucian avea să treacă în nefiinţă.

Cariera radiofonică a maestrului Ion Lucian se întinde pe mai bine de şase decenii, numele domniei sale fiind prezent pe afișele a sute de spectacole, încă de la cele dintâi înregistrări păstrate pe bandă de magnetofon, dintre care amintim: „Tartarin din Tarascon” de Alphonse Daudet (1951), „Burghezul gentilom” de Molière (1953) ori „Cei trei mușchetari” de Alexandre Dumas (1955) și până la spectacolele mai recente: „Tartuffe” de Molière, în regia regretatului Ion Vova, spectacol din anul 2004, „Aventurile lui Pinocchio” de Carlo Collodi, regia artistică: Vasile Manta (2005) sau „Doamna ministru” de Branislav Nusici, regia artistică: Dan Puican (2006), montări de referință în istoria Teatrului Național Radiofonic.