Newsin 6 noiembrie 2009
Pe 26 noiembrie ar trebui aniversat centenarul Ionesco, ocazie cu care dramaturgul reintra si în atentia presei de specialitate. Un amplu articol aparut în octombrie în "Le Monde" îl vede pe Ionesco canonizat si din aceasta pricina uitat. Considerat "unul dintre autorii francezi cei mai jucati în Franta si în întreaga lume", autorul decedat în 1994 primeste din partea contemporanilor acelasi tratament ca si alti autori clasicizati.

Theatre de la Huchette, o mica sala pariziana unde se joca fara oprire "Cântareata cheala" si "Lectia" în regia originala, din 1950, a lui Nicolas Bataille, a devenit, cu trecerea timpului, o curiozitate teatrala unde noii actori îi înlocuiesc pe cei vechi, o atractie turistica de acelasi rang ca Louvre sau Turnul Eiffel. Le Monde crede ca de uitarea dramaturgului care "dezbraca omul si îi arata cele mai primitive instincte" (Vladimir Jankelevitci) este vinovata si receptarea gresita a conflictului ideologic dintre Ionesco si un alt parinte al teatrului absurdului, Bertolt Brecht.

Pe lânga uitarea cu care se confrunta autorii canonizati, Ionesco nu poate fi sarbatorit în România si din cauza restrictiilor impuse de fiica sa, Marie-France."Eugčne Ionesco e jucat în România în continuare, asa cum e jucat si în Japonia si peste tot în lume, dar e jucat ca un autor francez care e tradus în limba tarii respective. Eu nu ma opun ca piesele sale sa fie jucate, ci ma opun ca el sa fie recuperat ca scriitor român, ceea ce centenarul si festivitatile din România încearca sa faca. Tatal meu s-a nascut în România, dar a vrut sa fie si a fost un scriitor francez, chiar daca nu si-a schimbat numele", argumenta fiica autorului.

Pentru a pune în scena spectacolele lui Ionesco, teatrele din România trebui sa-i solicite fiicei autorului aprobarea, lucru destul de dificil, dupa cum spun directorii de teatru. "Nu stiu ce fac alte teatre, dar eu, ca director al Teatrului National din Bucuresti, am obtinut de la doamna Ionesco aprobare pentru "Lectia", care se joaca la noi cu Horatiu Malaiele. Cred, totusi, ca centenarul Ionesco e destul de bine acoperit, la Festivalul National de Teatru (FNT), de pilda, exista un eveniment Ionesco, cu trei puneri în scena ale piesei ", spune presedintele Uniunii Teatrelor din România (UNITER), Ion Caramitru.

Într-adevar, în programul FNT sunt trei montari ale "Cântaretei", dintre care cea în regia lui Jean Luc Lagarce, productie a Cie Les Intempestifs din Besancon, Franta, a avut loc chiar în deschiderea festivalului, pe 30 octombrie. Celelalte doua spectacole cu celebra piesa Cântareata cheala sunt productii ale Teatrului National din Cluj - regia Tompa Gabor, respectiv Teatrul German de Stat din Timisoara - regia Alexandru Dabija. Cel de al doilea spectacol vine la Bucuresti cu sprijinul Ambasadei Germaniei în România si este prezentat în cadrul Zilelor Culturii Germane.

În afara de cele trei variante ale "Cântaretei", evenimentul Ionesco mai înseamna o lansare de carte, "Teatrul absurdului" scrisa în 1962 de Martin Esslin si reluarea adaptarilor radiofonice facute de Radio România Cultural.

Directorul Teatrului "Radu Stanca" din Sibiu, Constantin Chiriac, explica, pentru NewsIn, de ce Eugčne Ionesco este atât de putin vizibil în acest an aniversar, în conditiile în care Teatrul "Radu Stanca" din Sibiu pune în scena piesa "Rinocerii" si adaptari ale pieselor ionesciene în cadrul scolii de teatru, însa nu organizeaza evenimente de amploare sau serbari Ionesco, nici reprezentatii în strainatate.

"Am primit o invitatie pentru a juca la festivaluri din strainatate, însa stiind de opozitiile cu care s-au confruntat alte teatre românesti am decis sa orientam bugetul respectiv, mai ales în aceasta perioada de criza, spre alte evenimente de acest fel. În plus, noi avem proiecte pentru urmatorii zece ani, am avut 22 de turnee anul acesta, nu ne permitem sa ne implicam în scandaluri politice fara sens. De altfel, cam asta este atitudinea teatrelor românesti, fiecare s-a descurcat sa puna în scena o piesa, macar atât. Este pacat de acest autor atât de valoros, dar nu avem ce face. Am încercat sa îi sarbatorim pe marele dramaturg la Festivalul International de Teatru din Sibiu, care este cel mai mare din tara si al treilea ca importanta din lume, dupa Edinburgh si Avignon, însa ne-am confruntat cu o opozitie tacita de sorginte politica. Este nedrept ca în anul Ionesco, când toata lumea, la initiativa Unesco, îl sarbatoreste pe autor, noi sa nu o putem face", spune directorul Teatrului din Sibiu, Constantin Chiriac.

Daca pe alocuri teatrele românesti au reusit sa mai obtina câte o aprobare pentru piesele scurte, Teatrul National din Craiova, de pilda, pune "Scaunele", Teatrul Dramatic "Fani Tardini" din Galati pune "Lectia", la nuvele, de pilda, regizorii nu se aventureaza. Acestea sunt aduse pe scenele românesti mai mult prin bunavointa institutelor culturale straine.

Centrul Cultural Francez din Iasi, bunaoara, aduce, saptamâna aceasta, spectacolul "Rinocerii", o productie cu un singur personaj a Théatre de la Fronde, în regia si interpretarea lui Jean Marie Sirgue. Spectacolul, metafora a instaurarii totalitarismului în zorii celui de-al Doilea Razboi Mondial, a fost creat pe 5 iulie 1996 în cadrul Festivalului de la Almada, din Portugalia, dupa o nuvela a lui Eugčne Ionesco, publicata în 1957. Regizorul Jean-Marie Sirgue a ales sa monteze în întregime nuvela "Rinocerii" si sa-i adauge ultima scena a celebrei piese.

O alta abordare a lui Ionesco la aniversarea a 100 de ani de la nasterea dramaturgului, a încercat, în aceasta vara, Teatrul de Balet din Sibiu, care a pus în scena trei dintre cele mai cunoscute piese ale dramaturgului "Lectia", "Scaunele" si "Rinocerii", în coregrafia Monicai Fotescu-Uta.