Clasicul, scrie Albert Camus în Carnete, este un „învingător neegalat”. Învingător pentru că, indiferentă la trecerea vremii, creația lui își păstrează actualitatea. Neegalat pentru că fiecare dintre autorii care merită acest râvnit adjectiv rămâne unicat. Comparația între valori sensibil egale, la nivelul cel mai înalt, este inutilă. Oricum, nerelevantă.
Ne întoarcem mereu la scriitorii clasicizați cu o obișnuință care, nu o dată, se transformă în curiozitate și satisfacție. Curiozitatea de a-i redescoperi, de a afla ceea ce, chiar dacă s-a spus de-a lungul timpului, își conservă interesul. Satisfacție – pentru această, întotdeauna tainică, victorie a spiritului.
Dacă formula lansată de Jan Kott într-o celebră carte despre Shakespeare, publicată în 1965, nu ar avea deja acel surplus de uzanță datorat consacrării, am fi alăturat lângă termenul „clasic” sintagma „contemporanul nostru”.
Ideea răzbate, credem, din seria de emisiuni CLASICII DRAMATURGIEI UNIVERSALE. Modernii de ieri sunt clasicii de astăzi iar afirmația rămâne valabilă pentru orice epocă de creație.
Privirea critică este o privire neconvențională. Sau ar trebui să fie, pornită fiind de la un cititor specializat care, în momentul contactului cu opera, are îndemânarea de a-și abandona toate prejudecățile. A face dintr-un autor clasicizat contemporanul nostru, a reliefa acele adevăruri exprimate în opera sa, care, nu numai că sunt universal valabile dar au un plus de însemnătate pentru omul contemporan, înseamnă în primul rând a elimina prejudecăți. Iar dacă teatrul, după cum credea Novalis, este „reflecția activă a omului despre el însuși”, lui i se datorează și prilejul celei mai directe actualități.
În 23 noiembrie 1997, Radio România Cultural transmitea prima emisiune din această serie: De la Cehov la Cehov (realizatori: Pușa Roth, Costin Tuchilă, Vasile Manta). Nu bănuiam atunci că emisiunea, ajunsă la aproape 100 de ediții, va fi o preocupare statornică mai bine de un deceniu. Ecourile pe care le-au avut de-a lungul timpului aceste emisiuni au fost principalele motive care i-au făcut pe realizatori să nu abandoneze proiectul.
Seria de emisiuni scenarizate CLASICII DRAMATURGIEI UNIVERSALE oferă studii de profil asupra dramaturgilor considerați valori clasicizate, din Antichitate până la mijlocul secolului al XX-lea, incluzând desigur și marii dramaturgi români. Caracterul sintetic al fiecărei emisiuni conduce finalmente la realizarea unei istorii a dramaturgiei universale, într-un limbaj accesibil și foarte utilă unui număr mare de ascultători interesați de fenomenul dramatic, în primul rând studenților și elevilor care găsesc datele și comentariile necesare înțelegerii operelor marilor dramaturgi, dar și specialiștilor. Începând din decembrie 2002, după 50 de emisiuni, realizatorii au abordat dramaturgia secolului al XX-lea, considerând că, odată cu intrarea în mileniul al treilea, perspectiva timpului oferă posibilitatea de a-i considera pe modernii de ieri clasicii de astăzi.
Fiecare emisiune cuprinde o succintă biografie a scriitorului respectiv, biografia operei, comentarii referitoare la piesele cele mai importante, la teme, motive, personaje, stil, reflecții asupra epocii și a receptării în timp, fragmente semnificative din piese aflate în Fonoteca SRR. Pe lângă considerațiile proprii, sunt inserate fragmente de texte critice în lectura unor actori. Unele dintre fragmentele de piese au fost traduse pentru prima dată în limba română și difuzate în premieră absolută la Radio: Pelléas și Mélisande de Maurice Maeterlinck, Condurul de atlaz de Paul Claudel, Cavalerii Mesei rotunde de Jean Cocteau, Orașul al cărui prinț este un copil de Henry de Montherlant, Medeea și Antigona de Jean Anouilh ș.a. Exemple de fragmente de piese prezentate în premieră la Radio, folosind traducerile existente: Tamerlan cel Mare de Christopher Marlowe, Constructorul Solness de Henrik Ibsen, Șase personaje în căutarea unui autor de Luigi Pirandello, Improvizația de la Paris de Jean Giraudoux, Cu ușile închise de Jean-Paul Sartre, Stare de asediu de Albert Camus, Maestrul Ordinului Santiago de Henry de Montherlant.
CLASICII DRAMATURGIEI UNIVERSALE evidențiază atât modul de receptare a autorilor și operelor respective de-a lungul timpului, cât și percepția lor actuală. Reamintim o parte dintre titlurile acestor emisiuni: Eschil – originea lucrurilor, De la Sofocle la Oedip, Aristofan – parodie în agora, Plaut: cum vă place, Christopher Marlowe și abisul tragic, Shakespeare – replici, Lope de Vega – „poetica invizibilă”, Molière – fiziologia râsului, Goldoni sau replica realității, Schiller: ispita romantică, Goethe: înger și demon, Victor Hugo. Mărturia unui veac, Revizorul Gogol, Vasile Alecsandri: nume și caractere, Caragiale și moftul român, Ibsen – nostalgia nordului, August Strindberg: alchimia visului, Maurice Maeterlinck sau pasărea albastră a modernismului, Luigi Pirandello: doar două personaje în căutarea unui autor, Paul Claudel – poemul condiției umane, Eugene O’Neill: omul diferit, Un teatru numit dorință: Tennessee Williams, Camil Petrescu și „drama absolutului”, Un om poate fi egal cu un om: Bertolt Brecht, Pentru unii prolog, pentru alții epilog: Mihail Bulgakov, Jean Anouilh și teatrul vârstelor, Eduardo de Filippo și dialectul universal, Henry de Montherlant – portret în clarobscur, Eugen Ionescu – ieri și azi, Samuel Beckett – așteptarea tragică.
În ultima perioadă, structura emisiunii s-a diversificat, urmărind fie să evidențieze o formulă de teatru care apare frecvent la un autor, ca în Molière și farsa (2008), fie să se înscrie în cadrul cercetării de literatură comparată: Cu mască și fără mască în commedia dell’arte (iunie 2010), Lope de Vega – baroc și spirit popular (iulie 2010), Mitul lui Don Juan (august 2010).
La realizarea acestor emisiuni au colaborat permanent Vasile Manta, Cătălin Rusu, Mihnea Chelaru, Mircea Constantinescu.
Se difuzează la Radio România Cultural, în ultima duminică a lunii, de la ora 19,00.
Durata: 90 minute.
Realizatori: Pușa ROTH și Costin TUCHILĂ.
