"Am avut un destin fericit, mărturisea Ion Lucian, mai bine de o jumatate de secol m-am străduit să vă aduc un strop de bucurie, să vă luminez clipele întunecate, să vă învăț să râdeți către soare", bucurie pe care sperăm că o va aduce, în sufletele ascultătorilor și reîntâlnirea cu unele dintre cele mai reușite creații radiofonice ale maestrului, în spectacolele: Farsa maestrului Pathelin-farsă populară, Generația de sacrificiu, una dintre bijuteriile dramatice ale lui Ion Valjan, Comedia celui care şi-a luat de nevastă o femeie mută de Anatole France şi 59 de minute de aşteptare de Charles Charras, Cel mai bun spectacol de teatru radiofonic la Gala Uniter 2001, un adevărat recital actoricesc în care alături de Ion Lucian îl veţi putea reasculta, într-ul rol de excepţie pe Radu Beligan. Regia artistică: Ion Vova.

Ion Lucian s-a născut, în București, la 22 aprilie 1924. Debutul pe întâia scenă a țării, când, încă nu împlinse 16 ani, avea să -i marcheze fundamental existența, astfel, încât, înscrierea la Academia Regală de Teatru și Muzică, a venit de la sine. Acolo va întâlni un om providențial, care îi va fi mentor, pe Ion Manolescu, unul dintre titanii teatrului românesc, al cărui student preferat va deveni, în scurt timp și care îi va dărui, cu generozitate, încrederea, de care talentul său excepțional avea nevoie, confirmându-i drumul ales. Ion Lucian va deveni un om de teatru complet: actor, regizor, scenarist, dramaturg, director de teatru, profesor de arta actorului, implicându-se, cu egală pasiune și devotament în tot ceea ce înseamnă viață teatrală. Mărturie stau sutele de roluri, interpretate pe scena teatrelor Alhambra, Bulandra, Nottara, Teatrului de Comedie dar și la Naționalul bucureștean, în cinematografie, la televiziune și la Radio. De numele lui Ion Lucian se leagă și cele două teatre pentru copii din București. În anul 1964, a fondat Teatrul Ion Creangă, pe care îl va conduce timp de aproape trei decenii, iar în anul 1990 va pune bazele Teatrului Excelsior, al cărui suflet va deveni până la sfârșitul vieții. În semn de recunoaștere a activității sale deosebite, Ion Lucian a fost ales membru al: Asociaţiei Scriitorilor Francezi de Teatru şi Muzică, cu sediul la Paris, Asociaţiei Internaţionale a Teatrelor pentru Copii şi Clubului Diplomaţiei Culturale și a primit numeroase distincții și premii, dacă ar fi să amintim doar: Distincţia de Artist Emerit (1954), premiul UNITER pentru întreaga carieră (2001) iar, în anul 2002 premiul UNITER pentru întreaga cariera dedicată publicului tânăr, Societar de Onoare al Teatrului Naţional "I.L. Caragiale" din Bucureşti, cumul cu Excelsior (din 2002), titlul de Ofiţer al Ordinului Naţional al Legiunii de Onoare (Franţa, 2004), o încununare a activităţii sale remarcabile desfăşurată în spaţiul francofon. A fost distins cu Ordinul Muncii Clasa I şi II, Ordinul Meritul Cultural Clasa I, Ordinul Naţional Serviciul Credincios în Grad de Cavaler. De asemenea, la ediţia 2007 a Festivalului Comediei Româneşti, i-a fost acordat premiul de excelenţă. Peste numai cinci ani Ion Lucian avea să treacă în nefiinţă. ..

Cariera radiofonică a maestrului Ion Lucian se întinde pe mai bine de sase decenii, numele domniei sale fiind prezent pe afișele a sute de spectacole, de la cele dintâi înregistrări păstrate pe bandă de magnetofon, dacă ar fi să amintim doar: Tartarin din Tarascon de Alphonse Daudet( 1951), Burghezul gentilom de Moliere (1953) ori Cei trei mușchetari de Alexandre Dumas (1955) și până la spectacolele mai recente: Tartuffe de Moliere, în regia regretatului Ion Vova, spectacol din anul 2004, Aventurile lui Pinocchio de Carlo Collodi, regia artistică: Vasile Manta (2005) ori Doamna ministru de Branislav Nusici, regia artistică: Dan Puican (2006), montări de referință în istoria Teatrului Național Radiofonic.