
Nocturnele lu' Leonida după I. L. Caragiale
Spectacolul este dedicat memoriei criticului de teatru Valentin Silvestru.
Regia artistică: Alexa Visarion.
În distribuție: Florin Zamfirescu, Carmen Tănase și Anda Saltelechi.
Regia de studio: Janina Dicu și Renata Rusu.
Regia muzicală: George Marcu.
Regia tehnică: Vasile Manta.
Redactor și coordonator de proiect: Domnica Țundrea.
Spectacolul, realizat cu sprijinul Fundației Radio România și al Băncii Naționale a României, este dedicat Centenarului Ion Luca Caragiale și constituie, fără îndoială, un adevărat eveniment sub raportul arhitecturii și al plasticii auditive…
Calitatea spectacolului
regizat de Alexa Visarion constă în ineditul creației radiofonice,
al imaginilor sonore atent gândite; miza montării este să creeze
imagini auditive surprinzătoare… Spectacolul pornește evident din
nevoia de a inventa un discurs caragialian nou, alcătuit din pasaje
combinate ingenios, purtătoare de sensuri inedite… Stilul
repetitiv amplifică ideile și adâncește nuanțele; avem de a
face, în cadrul aceleiași concepții, cu variațiuni pe aceeași
temă: faptul că unele scene sunt reluate poate conduce la ideea că
nu există nici început, nici sfârșit, că ne aflăm într-un
circuit cosmic, burlesc.
În viziunea lui Alexa
Visarion, la Caragiale, avem de a face cu un fel de paiațerie:
prioritatea e jocul, nu caracterul… Leonida și Efimița sunt niște
clovni, jucându-se cu propria originalitate… Florin Zamfirescu ne
cucerește pur și simplu în rolul lui Leonida, prin mobilitatea
jocului, prin accentele exuberante; el simte puternic toate momentele
evoluției personajului său, nu expunând idei, ci regizând
amplitudini burlești, cu o virtuozitate excepțională. Jocul lui
Carmen Tănase în rolul Efimiței este viu și autentic; ea
stimulează delirul lui Leonida, îl aprobă, îl acompaniază,
astfel încât totul pendulează între un comportament absurd și un
stil vital, incandescent, nebunesc… Iar Anda Saltelechi în rolul
Saftei este de un efect precis, plină de haz și sevă comică…
Schimbarea de ritmuri
conferă stilul spectacolului; demența se naște din acest joc
subtil și inteligent de planuri, iar nu din faptul că personajul ar
fi dement… În Leonida, crede Alexa Visarion, „viețuiesc toate
personajele shakespeariene, ce gonesc prin noroiul mahalalei,
neștiind de unde vin și unde trebuie să ajungă”.
Serile
Efimiței și ale lui Leonida sunt erotice – fără a fi totuși
sexuale –, culturale, educative, pline de mister, și ca atare ei
le trăiesc din plin. Există o seducție exercitată de Leonida: el
o seduce pe Efimița, nu la nivel erotic, ci prin personalitatea lui,
în Tot. O contaminează.
În spectacolul
radiofonic „Nocturnele lu’ Leonida”, scenariul și
regia: Alexa Visarion, actorul spune, asemeni bufonului
shakespearian, acele adevăruri care se impun în funcție de
perceperea spectatorului, numai că actorul le spune chiar ca să se
impună, nu ca să-și împlinească valențele profesionale.
Adevărul, în viziunea lui Alexa Visarion, devine bizar și totuși
rămâne adevăr… însă nu rămâne gol, fără vibrație și
iluminări.
Ne aflăm într-un studiu
Caragiale, care ne solicită fantezia și rigoarea în egală
măsură... Noi arătăm în 2012 cât de vii sunt personajele, cum
sunt ele racordate în plasma existenței, prin virtuozitatea
jocului…