Festivalul National de Teatru (31 octombrie si 8 noiembrie), fara cine stie ce participare internationala anul acesta, din motive de buget, i-a acordat lui Eugène Ionesco un spatiu larg, de centenar: 11 spectacole (trei pe scena si restul radiofonice). Festivalul a fost chiar inaugurat de un spectacol ionescian, “Cantareata cheala”, al Companiei “Les Intempestifs” din Franta, in regia lui Jean-Luc Lagarce (singurul international), la Odeon.
Respectand litera textului, spectacolul a impus prin sobrietate si coerenta, reusind sa gaseasca sensuri noi printre faldurile absurdului ionescian. Propunerea lui Tompa Gábor pentru aceeasi piesa, la Teatrul National “Lucian Blaga” din Cluj, surprinde prin limpezime si accentueaza ideea de marioneta (regizorul nu se afla la primul contact cu acest text, insa il monteaza pentru prima data in romaneste). Un regizor deja specializat in Ionesco este Alexandru Dabija, care vine acum tot cu “Cantareata cheala”, text regizat la Teatrul German de Stat din Timisoara.
Cele opt spectacole radiofonice apartin unui proiect amplu, inceput mai demult, pornind de la ideea Catalinei Buzoianu de a realiza integrala operelor ionesciene la radioul national si intensificat pentru centenar. Prezentarea pieselor audio in festival este un castig pentru toata lumea, mai ales ca montarile respective pot fi vazute intr-un adevarat concurs al performantei pentru care echipele de lucru merita toate felicitarile. Este vorba despre: “Rinocerii” si “Ucigas fara simbrie” (ambele in regia lui Lucian Giurchescu, primul avand si o versiune scenica mai veche la Teatrul de Comedie), “Cantareata cheala” (regia Gavriil Pinte, cu o receptare foarte sensibila a textului), “Ionesco – 5 piese scurte” (regia Alexandru Dabija, care a montat excelent si varianta scenica a spectacolului la Odeon), “Finale. O calatorie imaginara cu Eugène Ionesco” (regia Ilinca Stihi, cu o sensibilitate speciala pentru texte cu tesatura complicata), “Victimele datoriei” (regia Cezarina Udrescu, cu o nuantare inedita a textului, conferind astfel o plasticizare originala personajelor), “Noul locatar” (regia Mihai Lungeanu, ce realizeaza o montare greu de uitat) si “Delir in doi… in trei, in cati vrei” (regia Attila Vizauer, cu o atractie demonstrata pentru experimente reusite).