Ascultă e-teatru

Arhiva TNR în presă

Astăzi e ziua ta: Dan Puican

Miercuri, 7 Martie 2012
 
Foto: Cristian Nistor / Agerpres

Celor tineri, care au o legătură apropiată cu calculatorul, le-ar fi foarte greu să-și imagineze o seară liniștită în fața radioului, pentru a asculta o piesă de teatru. Au trecut aproape 84 de ani de când ascultătorii români au avut ocazia de a face cunoștință cu această specie nouă de teatru, care a avut prima emisie în eter în martie 1929. Aceste bijuterii încă există în fonoteca de aur a Radiodifuziunii, iar unul dintre regizorii de teatru radiofonic, care se luptă pentru fiecare premieră în parte, este și maestrul Dan Puican, membru al Promoției de Aur 1956. Binecunoscut pentru piesele pe care le-a regizat de-a lungul timpului pentru această instituție culturală, pe care o slujește cu un devotament fără limite, Dan Puican începe orice discuție cu teatrul radiofonic și o încheie aidoma. După ce ai în spate o integrală Cehov și una Caragiale, ai lucrat cu cei mai mari actori ai acestei țări și ai colindat mapamondul deslușind și actora ițele acestei arte speciale este firesc să vibrezi de fiecare dată când auzi cuvântul teatru. Regizorul Dan Puican nu impune, el negociază continuu. Ca să ții închegată o echipă ai nevoie de putere, să ieși din tine și să încerci să te pui în locul altuia, să vezi și să gândești altfel sau măcar să încerci. Este ceea ce i-a reușit perfect regizorului Dan Puican, care a împlinit ieri 79 de ani. Jurnalul Național îi urează "La mulți ani!".


"Teatrul Național Radiofonic este un teatru-școală, aici se învață relațiile dintre actori"

"Anul 2012 a început foarte bine. În primul rând sunt sănătos, și asta contează cel mai mult. Am avut o audiție cu o nuvelă a lui Cehov în premieră la Barul Majestic, unde se fac audițiile Teatrului Național Radiofonic. A fost un succes imens. Au jucat Marcel Iureș, Irina Movilă și Nicolae Urs. S-a ascultat ca niciodată, și lumea a fost încântată. Asta mi-a produs o mare satisfacție. Teatrul Național Radiofonic, din păcate, face puține premiere, nici măcar una săptămânal, din cauza fondurilor prea mici, aproape inexistente. Toate piesele pe care le-am făcut în ultima vreme au fost cu ajutorul Loteriei naționale, căreia îi mulțumesc că m-a ajutat. Am reușit ca la sfârșitul anului 2011 să regizez «Năpasta» lui Caragiale cu o distribuție de excepție, Mariana Mihuț, Horațiu Mălăele și Mihai Constantin, care a avut mare succes. Cu ocazia aceasta am și o integrală Caragiale. «Năpasta» este o piesă grea a lui Caragiale, am avut oarece temeri, dar când am văzut felul în care oamenii au reacționat după audiție și succesul pe care l-a obținut m-am bucurat mult. Teatrul Național Radiofonic este un teatru-școală, aici se învață relațiile dintre actori. De aceea, actorii tineri sunt foarte stresați, au mari emoții când sunt față în față cu mari actori. E greu să dai replică lui Albulescu sau Rebengiuc la primele interpretări la teatrul radiofonic.


O altă bucurie am avut prin decembrie, anul trecut, când am fost cu echipa Teatrului Național Radiofonic, Tamara Buciuceanu Botez, Stela Popescu, Eugen Cristea, Alexandru Arșinel, la Dublin, în Irlanda, cu spectacolul nostru «Caviar, votcă și bye, bye» de George Astaloș, cu care ne plimbăm de 14 ani pe toate meridianele acestui pământ. A fost un succes imens, nici nu mi-am închipuit. Numai în Australia am avut succesul pe care l-am avut la Dublin.


Sunt pensionar, drept urmare am acest drept, de a mă bucura pentru orice. Sper să mai lucrez. Am găsit o piesă, o variantă a «Conului Leonida față cu reacțiunea», pe care vreau să o fac iar cu Mălăele. Am vorbit cu el și mi-a spus că este încântat. Caut piese care s-au mai făcut, cu alte distribuții, deoarece ascultătorul de astăzi nu-i cunoaște pe actorii de altădată. Una este să-i vezi pe scenă și apoi să-i asculți într-un spectacol radiofonic. Bucuria este mai mare.


Îmi doresc să trăim într-o țară din care să dispară criza aceasta. Îmi aduc aminte cum era teatrul radiofonic înainte, cum veneau actorii, și văd acum ce eforturi trebuie să facem, pentru că, dacă aceștia vin la radio, vin de dragul nostru, pentru că îi rugăm noi. Îmi mai doresc ca familia mea să fie sănătoasă și să dea Domnul să mai fac piese la radio, să mă țină curelele să mai găsesc texte bune ca să mai delectez auditoriul, că am văzut că am foarte mulți fani, cu toate că nu ies pe sticla televizorului. Stau noaptea și ascultă radio. Poate, cu timpul, spectacolele radiofonice vor fi date la o oră mai potri­vită, pentru ca să fie ascultate de cât mai mulți oameni."



Arhiva : 2020 | 2018 | 2017 | 2016 | 2015 | 2014 | 2013 | 2012 | 2011 | 2010 | 2009 |
Copyright © 2000 - 2017 SOCIETATEA ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE
Str. General Berthelot, Nr. 60-64, RO-010165, București, România
E-mail: webmaster@srr.ro