Năpasta de Ion Luca Caragiale
Miercuri, 7 Decembrie 2011
Sâmbătă, 17 decembrie 2011, la ora 23.00, la Radio
România Actualități, Teatrul Național Radiofonic vă
invită să ascultați premiera radiofonică a spectacolului "Năpasta"
de Ion
Luca Caragiale,
adaptarea radiofonică și regia artistică: Dan Puican, spectacol
realizat cu sprijinul Loteriei Naționale Române și al Fundației
Radio România. În distribuție: Mariana Mihuț, Horațiu Mălăele,
Mihai Constantin, András Demeter, Ștefan Huluba și Gheorghe
Pufulete.
"Năpasta" caragialiană, în viziunea lui Dan Puican, este un spectacol de mare autenticitate, ce conține profunde semnificații etern umane, stări, emoții, încrâncenări, tensiuni și, în același timp, se dovedește a fi de o monumentală claritate, dezvoltând, în ambianța rustică, o adevărată tragedie a destinului, asemeni fatum-ului antic, care intervenea implacabil…
Lectura contemporană a piesei, realizată de Dan Puican, ne relevă o lume a universalităților, căci, deși acțiunea se petrece în mediu sătesc (fapt rar întâlnit la “artistul îndeosebi observator al lumii urbane”, cum îl caracteriza Tudor Vianu pe Caragiale), totuși ne aflăm într-un spațiu afectiv și spiritual peren prin sensurile sale general-valabile, copleșitor prin interiorizare, densitate și naturalețe…
Așadar, avem de a face, în această nouă viziune, cu un Caragiale universal, cultivat nu pe dimensiuni și detalii nesemnificative, ci pe esență, substanță, expresivitate, introspecție, stil și reală originalitate… Originalitate care provine și din simbioza extraordinară a echipei de actori, fiindcă este evident că textul a născut o echipă, un nucleu artistic de mare talent, capabil să exploreze profund, în dimensiuni noi, acest material de viață și literar caragialian – mereu uluitor, mereu neliniștitor și ambiguu prin pasiunile, prin incertitudinile, prin dezechilibrele interioare pe care le aduce și le conține…
Dorința răzbunării, spiritul justițiar, dominante la Anca (Mariana Mihuț), vinovăția, brutalitatea, dar și sentimentul remușcării care-l încearcă pe Dragomir (Mihai Constantin), onestitatea și integritatea lui Gheorghe (András Demeter) și, în fine, delirul mistic și tot chinul lui Ion (Horațiu Mălăele) au fost impecabil redate de acești mari actori, rezultatul fiind un spectacol viu, percutant, încărcat de pasiuni puternice, de procese psihologice profunde, de patosul lucidității, de adevăr artistic și de stări ce se transmit, fără îndoială, și ascultătorului…
Coloana sonoră se dovedește atent gândită în planul compoziției radiofonice, iar muzica inspirată intervine acolo unde e nevoie și atât cât e nevoie, ca un acompaniament afectiv menit să potențeze stările, ideile, relațiile dintre personaje, crescendo-ul piesei…
Regia de montaj: Florin Bădic. Regia de studio: Violeta Berbiuc. Regia muzicală: Patricia Prundea. Producția și regia tehnică: Vasile Manta. Redactor: Domnica Țundrea.
"Năpasta" caragialiană, în viziunea lui Dan Puican, este un spectacol de mare autenticitate, ce conține profunde semnificații etern umane, stări, emoții, încrâncenări, tensiuni și, în același timp, se dovedește a fi de o monumentală claritate, dezvoltând, în ambianța rustică, o adevărată tragedie a destinului, asemeni fatum-ului antic, care intervenea implacabil…
Lectura contemporană a piesei, realizată de Dan Puican, ne relevă o lume a universalităților, căci, deși acțiunea se petrece în mediu sătesc (fapt rar întâlnit la “artistul îndeosebi observator al lumii urbane”, cum îl caracteriza Tudor Vianu pe Caragiale), totuși ne aflăm într-un spațiu afectiv și spiritual peren prin sensurile sale general-valabile, copleșitor prin interiorizare, densitate și naturalețe…
Așadar, avem de a face, în această nouă viziune, cu un Caragiale universal, cultivat nu pe dimensiuni și detalii nesemnificative, ci pe esență, substanță, expresivitate, introspecție, stil și reală originalitate… Originalitate care provine și din simbioza extraordinară a echipei de actori, fiindcă este evident că textul a născut o echipă, un nucleu artistic de mare talent, capabil să exploreze profund, în dimensiuni noi, acest material de viață și literar caragialian – mereu uluitor, mereu neliniștitor și ambiguu prin pasiunile, prin incertitudinile, prin dezechilibrele interioare pe care le aduce și le conține…
Dorința răzbunării, spiritul justițiar, dominante la Anca (Mariana Mihuț), vinovăția, brutalitatea, dar și sentimentul remușcării care-l încearcă pe Dragomir (Mihai Constantin), onestitatea și integritatea lui Gheorghe (András Demeter) și, în fine, delirul mistic și tot chinul lui Ion (Horațiu Mălăele) au fost impecabil redate de acești mari actori, rezultatul fiind un spectacol viu, percutant, încărcat de pasiuni puternice, de procese psihologice profunde, de patosul lucidității, de adevăr artistic și de stări ce se transmit, fără îndoială, și ascultătorului…
Coloana sonoră se dovedește atent gândită în planul compoziției radiofonice, iar muzica inspirată intervine acolo unde e nevoie și atât cât e nevoie, ca un acompaniament afectiv menit să potențeze stările, ideile, relațiile dintre personaje, crescendo-ul piesei…
Regia de montaj: Florin Bădic. Regia de studio: Violeta Berbiuc. Regia muzicală: Patricia Prundea. Producția și regia tehnică: Vasile Manta. Redactor: Domnica Țundrea.
Înapoi la În actualitate