Teatrul National Radiofonic vă invită să ascultati, în perioada 27-30 aprilie, la Radio România Actualități, bijuterii radiofonice pe texte din literatura națională și universală, al căror cap de afiș este inegalabilul actor Alexandru Giugaru (1897-1986). Spectacole de colecție intrate definitiv în istoria teatrului românesc, care cu siguranţă au încântat diverse generaţii si care asteaptă să fie descoperite de tinerii ascultători: Minunile Sfântului Sisoe de George Topârceanu, spectacol din anul 1969 realizat de maestrul Ion Vova, Un scos din pepeni dramatizare de Valentin Silvestru după schiţa lui Gheorghe Brăescu, Moş Teacă şi epizootia dramatizare de Virgil Stoenescu după schiţa lui Anton Bacalbaşa, Călătorului îi şade bine cu drumul dramatizare de I.D.Şerban după schiţa lui Ioan Alexandru Brătescu Voineşti, schita Articolul 214 de Ion Luca Caragiale si Comedia celui care şi-a luat de nevastă o femeie mută de Anatole France, varianta din anul 1966 semnata de regizorul Dan Puican, în care, alături de Alexandru Giugaru, ii veți putea reasculta pe marii actori: Grigore Vasiliu-Birlic, Rodica Tapalagă, Florin Scărlătescu, Dem Rădulescu, Mihai Fotino, Jeanine Stavarache si Mircea Constantinescu.

Montările de vor difuza, la Radio România Actualități, de la ora 23.05

În primăvara anului 1986, când actorul Alexandru Giugaru trecea în neființă, reputatul critic Valentin Silvestru îi dedica o tulburătoare cronică, ce creiona portretul uneia dintre cele mai complexe personalități artistice ale teatrului românesc, din toate timpurile. Iată un fragment din aceste impresionante rânduri, care dau mărturie asupra Eternității unui mare actor:

,,Alexandru Giugaru a fost, prin excelentã, un creator de tipuri caragialeene, și poate cã, într-o mãsurã, caracteristici ale lui Trahanache sau Dumitrache Titircã sînt decelabile si în alte roluri de-ale sale, goldoniene, gogoliene, molieresti sau în piese românesti ce-i ofereau naturi fruste: Tache, Ianke si Cadîr, Vis de secãturã, În Valea Cucului. Dar admirîndu-i modul de a fãuri o medalie din bronz autohtonist, ar fi nedrept sã-l limitãm, chiar si în rame superlative, la un tip unic. Cãci a fost un artist multilateral, care a stiut sã valoreze si subtila poezie mussetianã din Fortunio, lirismul cehovian amãrui al Livezii cu visini, sau tragismul din Furtuna lui Ostrovski. Si în film a fost mai ales interpret comic, dar pe o scarã largã, care, în lentila studiului aplicat, aratã a avea numeroase trepte, de la Telegrame la Directorul nostru, de la Corigenta domnului profesor la Tudor, sau de la O noapte furtunoasã la Post-restant. Cu prilejurile turneelor Teatrului National peste hotare, presa parizianã, cea venetianã sau cea moscovitã au semnalat cu încîntare proteismul artistului şi forta sa de întruchipare. Și le-a format si slefuit în nenumãrate experiențe sãvârșite pe marile scene ale teatrelor bucureștene, alãturi de actori reputati și împreunã cu regizori însemnati- Victor Ion Popa, Soare Z. Soare, Aurel Ion Maican, Sicã Alexandrescu- precum si pe mici scene de cartier, în grãdini de varã, ori la Cãrãbuș, alãturi de Tãnase, sau la Operetã, apoi în sãlile obscure ale cinematografelor de cartier- unde-și avea un public al sãu ce-l idolatriza- și, în aproape patru decenii de muncã substanțialã, la Teatrul Național. E autentic în tot ce joacã- spunea Sicã Alexandrescu în 1972 la Televiziune-, întreaga lui ființã are rãdãcini puternice în solul românesc, dar el intuiește si aspectele universale ale eternului uman(…) Alexandru Giugaru rãmâne, prin tot ceea ce a fost, o figurã fabuloasã a teatrului românesc, unul din acei artiști geniali care i-au sporit mereu faima si i-o conservã în veac”.