In memoriam Ruxandra Sireteanu
Duminică, 23 februarie 2014, la ora 14.00, la Radio România Cultural, Teatrul Național Radiofonic va difuza spectacolul „Discurs într-un ciorap”, în interpretarea Ruxandrei Sireteanu, în memoria actriței care a semnat o pagină de aur în istoria teatrului românesc contemporan și deopotrivă în istoria recentă a Teatrului Național Radiofonic.
Difuzat în premieră absolută în 26 august 2007, „Discurs într-un ciorap” este o dramatizare radiofonică realizată de Pușa Roth după volumul „Confidențe fictive” de Nina Cassian, monolog dramatic care îi prilejuiește Ruxandrei Sireteanu un recital actoricesc excepțional, cu o largă paletă expresivă, intrând abil și eficient în acest joc studiat, admirabilă confesiune despre aspirațiile la vârste diferite, imperfecțiune și efortul de a-ți asuma lucid propriile gesturi și trăiri. Regia artistică: Vasile Manta. Muzica originală și regia muzicală: George Marcu. Redactor și producător: Costin Tuchilă. Asistența tehnică: Titi Moldoveanu. Regia de montaj: Radu Verdeș și Dana Lupu. Regia de studio: Janina Dicu. Regia tehnică: Mihnea Chelaru.
„Pentru
mine, teatrul este dragostea și chinul meu. Nici nu știu cum au
trecut atâția ani de când am urcat pe scenă. Cred că am fost
pentru prima oară la teatru când aveam trei ani, ca să-l văd pe
tatăl meu, marele om și marele
actor Nicolae Sireteanu, care juca în «Hoții» de Schiller, la
Teatrul Național din Craiova. Atunci… m-am hotărât să devin
actriță și m-am ținut de cuvânt. N-am avut niciodată
alternativă fiindcă actorie mi-am dorit să fac întotdeauna. […]
Teatrul
este o lume tainică, pentru că este foarte greu să-ți
mărturisești cuceririle, bucuriile, tristețile. Eu îi invidiez pe
cei care pot vorbi atât de lesne și atât de fluent despre cum își
creează rolurile, despre colaborarea lor deplină cu regizorii, cu
colegii. Pentru mine este un chin atât de minunat, iar aceasta
înseamnă multe nopți nedormite. Pentru mine este cea mai
cuceritoare profesie, pentru că dai mâna cu atâtea necunoscute, și
mă refer la personajele pe care le joc, le-am jucat și cu care am
relații excelente și atunci sigur că este o lume fabuloasă”,
spunea Ruxandra Sireteanu într-un interviu acordat Pușei Roth.
Ruxandra Sireteanu s-a născut la Craiova, în 20 decembrie 1943 și a a încetat din viață în dimineața zilei de marți, 18 februarie 2014. A debutat la vârsta de 9 ani pe scena Teatrului Național din București, cu rolul Maia din „Platon Krecet”, în regia lui Alexandru Finți. După absolvirea Liceului „Sf. Sava” din București, în 1961, a intrat la I. A. T. C. „I. L. Caragiale”, la clasa profesorului Ion Finteșteanu, lector Sanda Manu. În 1965, la examenul de absolvire, a jucat rolurile Tofana din „Patima Roșie” de Mihail Sorbul și Fata, Iubita, Nevasta din Omul care s-a transformat în câine de O. Dragun, regia Andrei Șerban.
Între anii 1965–1969 a fost angajată la Teatrul Național din Craiova. Între 1971–1972 Ruxandra Sireteanu a fost angajată la Teatrul de Stat din Oradea, unde a jucat rolurile Nina Zarecinaia din „Pescărușul” de Cehov (regia Alexandru Colpacci) și Maria din „Omul care…” de Horia Lovinescu.
Din
anul 1972, a fost angajată a Teatrului „Nottara” din București.
Timp de 36 de ani petrecuți pe scena acestui teatru, actrița
Ruxandra Sireteanu a întruchipat o serie lungă de personaje,
printre care: Jennifer din „Adio
Charlie” de
G. Alexod, regia George Rafael (1972); Ghizi din „Familia
Tott” de
Orkeny, regia Val Paraschiv (1977); Agripina din „5
romane de amor” de
Teodor Mazilu, regia George Rafael (1978); Veta din „O
noapte furtunoasă” de
I. L. Caragiale, regia Dan Micu (1986); Doamna Vintilă din „Jocul
de-a vacanța” de
Mihail Sebastian, regia Alexandru Dabija (1984); Charlotta din
„Livada
de vișini” de
A. P. Cehov, regia Dominic Dembinschi (1987); Elena Sergheevna
din „Șantaj” de
Ludmila Ruzumovskaia, regia D. Dembinschi (1992); Frosina
din „Avarul” de
Molière, regia Mircea Cornișteanu (1994); Doamna Pearce și Doamna
Higgins din „Misterele
Londrei”,
muzical după „Pygmalion” de
G. B. Shaw, regia D. Dembinschi (1995); Fiokla din „Căsătoria” de
Gogol, regia Gavriil Pinte (1998); Judy din „Moștenirea
lui Cadâr”,
muzical de Eugen Rotaru, regia Tania Filip (1999; Teatrul „Nottara”
a făcut un turneu cu acest spectacol în SUA și Canada, în 2001);
Dragna, Boiana și Olivera în „Larry
Thomson” de
Kovacevici (2001); Mama din „Minciuna
din mine” de
Sam Sheppard, regia Ada Lupu (2002); Tița din „Prăpăstiile
Bucureștilor” de
Matei Millo, regia Ada Lupu (2003); Chiriachița din „Titanic
Vals” de
Tudor Mușatescu, regia Dinu Cernescu (2003); Crapart din „Jocul
dragostei și al morții” de
Romain Rolland, regia Lucian Giurchescu (2003); Raisa Pavlova și
Ulita din „Pădurea” de
A. N. Ostrovski, regia Tudor Mărăscu (2005); Eileen din „Billy
Șchiopul” de
Martin McDonagh, regia Vlad Masacci (2005); Nina Ivanovna din
piesa „Un
pensionar fatal” de
Al. Galin, regia Tudor Țepeneag (2008); Madam Roza în „Ai
toată viața înainte”, dramatizare
după Romain Gary, regia Alina Rece (2009); Eva Starsky în „Nu
vorbiți cu actorii” de
Tom Dudzik, regia Diana Lupescu (2011).
Roluri
în filme: „Cursa”,
regia Mircea Daneliuc; „Septembrie”,
regia Timotei Ursu; „Speranța”,
regia Șerban Creangă; „Imposibila
iubire”,
regia Constantin Vaeni; „Între
oglinzi paralele”,
regia Mircea Veroiu; „Baladă
pentru fiul meu”,
regia Constantin Dicu; „Divorț
din dragoste”,
regia Andrei Blaier; „Crucea
de piatră”,
regia Andrei Blaier; „Marea
lehamite”,
regia Mircea Daneliuc; „Terente”,
regia Andrei Blaier; „Aici
nu mai locuiește nimeni”,
regia Malvina Urșianu; „Niki
Ardelean, colonel în rezervă”,
regia Lucian Pintilie; „Păcală
se întoarce”,
regia Geo Saizescu.
Actrița Ruxandra Sireteanu a jucat în peste 30 de spectacole de televiziune și în peste 300 de piese la Teatrul Național Radiofonic. A înregistrat câteva sute de povești pentru emisiunea „Noapte bună, copii!”.
Între 1996–1997, a interpretat unul dintre rolurile principale din „Piața rotundă”, SOAP OPERA produs de Radio România Actualități în colaborare cu BBC, finanțat de Phare.
În perioada 1992–1995 a fost profesoară la Facultatea de Teatru a Universității „Hyperion” din București, apoi, recent, la Școala de teatru pentru copii „Karisma”.