Ascultă e-teatru

Arhiva In actualitate

Marcel Petrisor: Secretul fortului 13

Miercuri, 13 Octombrie 2010
 
Teatrul Național Radiofonic organizează marți, 19 octombrie 2010, de la ora 18.30, la Muzeul Țăranului Român din București, șos. Kiseleff nr.3, sector 1, Sala „Irina Nicolau” - audiția publică a spectacolului de teatru-document MARCEL PETRIȘOR: SECRETUL FORTULUI 13, o producție a Teatrului Național Radiofonic, realizată în cadrul proiectului Biografii, memorii, care va fi difuzată în premieră, în aceeași seară, de la ora 19.00, la Radio România Actualități.

Scenariul:
Ion-Costin Manoliu.
Regia artistică: Răzvan Popa.
În distribuție: Mircea Rusu, Mihai Bica, Dorin Andone, Gavril Pătru, Orodel Olaru, Mircea Constantinescu, Eugen Cristea, Constantin Bărbulescu, Petru Hadârcă, Constantin Drăgănescu, Alexandru Nedelcu, Toma Dănilă, Violeta Berbiuc, Gavriil Pinte.
Regia de studio: Milica Creiniceanu.
Regia muzicală: Stelică Muscalu.
Regia tehnică: ing. Mirela Georgescu.
Producător: Magda Duțu.

La audiția cu public desfășurată la Muzeul Țăranului Român, persoanele interesate de un astfel de subiect se pot întâlni cu scriitorul Marcel Petrișor, cu echipa de realizatori, cu actorii distribuiți, precum și cu invitați speciali la acest eveniment: istorici, clerici, foști deținuți politici, jurnaliști. Menționăm că intrarea este liberă.

Scenariul pornește de la memoriile scriitorului Marcel Petrișor, cuprinse în volumele Fortul 13 – Convorbiri din detenție și Secretul Fortului 13, inspirate de experiența sa ca deținut politic în perioada 1952-1964. În centrul acțiunii se află trei tineri trecuți prin „infernul” închisorii de la Pitești: poetul și filosoful Constantin Oprișan - fost conducător al Frățiilor de Cruce, viitorul preot Gheorghe Calciu și Iosif V. Iosif, alături de care Marcel Petrișor este încarcerat în vestita Casimcă a Jilavei.

Povestea „experimentului Pitești” este rememorată chiar de cei care l-au trăit, în încercarea de a-și înțelege destinul care i-a purtat până în adâncurile cele mai întunecate ale „iadului”, de unde cei mai mulți dintre ei au reușit să iasă la „lumină”, unii urcând până la culmile divine ale sfințeniei.

Grav bolnav de tuberculoză, refuzându-i-se orice ajutor medical, Constantin Oprișan moare martiric la Jilava. Trecerea sa la Domnul este precedată de gestul eroic al lui Gheorghe Calciu, care-și taie venele pentru a-și salva camaradul, hrănindu-l cu sângele său. Jertfă emblematică pentru o întreagă generație mucenicită: „Mai mare iubire ca aceasta nimeni nu are: să-și pună viața pentru prietenii săi” (Ioan 15, 13). După ieșirea din închisoare, Gheorghe Calciu și Marcel Petrișor au refăcut din memorie versurile de mare valoare pe care Constantin Oprișan le-a creat în penitenciar, publicându-le în culegerea intitulată Cărțile Spiritului și alte poezii, făcând cunoscut sfatul pe care poetul ni-l lasă moștenire:

Să nu te-ntorci din cale când Duhul Rău te minte
,
Căci vei rămâne pururi în a Sodomei carceri;

Prin fier, prin foc, prin apă, dar numai înainte,

Căci drumurile-n spirit nu suferă întoarceri.


Profesorul și scriitorul Marcel Petrișor s-a născut pe 13 aprilie 1930 la Ocișor, în Munții Apuseni. Proza sa de mai târziu – Serile-n sat la Ocișor (1971), Temeri (1985), Căruța cu scânduri (1990), Strigoii Ocișorului (2005) - va reconstrui estetic această lume a copilăriei, devenită icoană a paradisului pierdut.

După studiile liceale de la Brad și Deva, în 1952, pe când era student la Filozofie în București, este arestat prima oară. Îi împrumutase cartela sa de masă lui Ovidiu Cotruș, nepotul poetului ardelean Aron Cotruș, pe care regimul îl considera „dușman al poporului”. Este închis la Rahova, Jilava, Malmaison, Uranus, Baia Sprie, Dej, Gherla și Aiud. În 1956 are parte de câteva luni de libertate. Colaborează la nou înființata revistă „Teatru” și reîncepe studiile universitare la Facultatea de Litere din București. În toamna lui 1956 este rearestat sub acuzația de fi participat la un „complot studențesc”, pe fondul tulburărilor din Ungaria. Va fi eliberat abia în 1964, după un nou tur în închisorile Malmaison, Uranus, Jilava și Aiud.

După ieșirea din închisoare va urma Facultatea de Litere (franceză-spaniolă) la București și din 1970 va deveni profesor de franceză la Liceele „Iulia Hașdeu” și „Spiru Haret”. Publică romanele Măreasa (Ed. Albatros, 1973), Crișan (Ed. Albatros, 1977), impresii de călătorie în Călătorie spre Soarele-Răsare, devine membru al Uniunii Scriitorilor. Cartea sa Curente estetice contemporane (Ed. Univers, 1972) este inclusă în programa școlară a Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică. După 1989, publică trei volume dedicate experienței penitenciare: Fortul 13 – Convorbiri din detenție, Secretul Fortului 13 și La capăt de drum. Mulți dintre oamenii importanți pe care i-a cunoscut în închisoare au fost portretizați în cartea Trecute vieți de domni, de robi și de tovarăși.


Arhiva : 2019 | 2018 | 2017 | 2016 | 2015 | 2014 | 2013 | 2012 | 2011 | 2010 |
Copyright © 2000 - 2017 SOCIETATEA ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE
Str. General Berthelot, Nr. 60-64, RO-010165, București, România
E-mail: webmaster@srr.ro