"Salonul roșu", scenariu radiofonic de Pușa Roth după romanul lui August Strindberg, în premieră absolută la Teatrul Național Radiofonic - Superproducție a Teatrului Național Radiofonic
Teatrul Național Radiofonic vă invită să ascultați în premieră absolută „Salonul roșu”, scenariu radiofonic de Pușa Roth după romanul cu același titlu de August Strindberg, teatru serial în 10 episoade, în regia artistică a lui Vasile Manta. Traducere de Corneliu Papadopol. În rolul principal, Arvid Falk: Cristian Iacob. În distribuție: Mihai Constantin, Mircea Rusu, Eugen Cristea, Dan Condurache, Marius Manole, Ionuț Kivu, Gelu Nițu, Ștefan Velniciuc, Petre Lupu, Mircea Constantinescu, Mihai Niculescu, Nicolae Călugărița, Marius Călugărița, Profira Serafim, Ion Mărgescu, Alina Teianu, George Grigore, Cristian Simion. Redactor și producător: Costin Tuchilă. Regia de studio: Janina Dicu, Renata Rusu. Regia de montaj: Mirela Anton, Dana Lupu, Florin Bădic, Radu Verdeș. Regia muzicală: Stelică Muscalu. Cele zece episoade vor fi difuzate la Radio România Cultural, pe spațiul de teatru radiofonic serial, ora 22.30, în perioada luni, 11–vineri, 22 aprilie 2016, astfel: 11, 12, 13, 14, 15, 18, 19, 20, 21, 22 aprilie. Luni, 11 aprilie 2016, la ora 11.00 va avea loc lansarea spectacolului la Hotel Ramada Majestic, în cadrul audițiilor cu public organizate de Teatrul Național Radiofonic. Vor fi ascultate episoadele 1 și 5.
Excelenta dramatizare a Pușei Roth
după romanul „Salonul roșu” de August Strindberg (22 ianuarie
1849–14 mai 1912) reprezintă o premieră în România și, montată
la Teatrul Național Radiofonic, constituie premisa unui adevărat
eveniment cultural.
Sub formă de teatru serial în 10 episoade,
Pușa Roth reține esențialul, din punct de vedere dramatic, din
romanul lui August Strindberg, capodoperă a literaturii universale
care se dovedește și astăzi un text de mare actualitate prin
tematică, observația socială și personajele sale memorabile.
Romanul, tradus de Corneliu Papadopol, se pretează de altfel acestei
viziuni dramatice sub formă de teatru serial.
Primul roman
suedez modern, „Salonul roșu” este cartea care l-a impus pe
August Strindberg în 1879, reprezentând un succes extraordinar.
Strindberg avea 30 de ani când a publicat acest roman. Era autorul
unei culegeri de povestiri și al mai multor piese, „Cadou de ziua
onomastică”, „Gânditorul liber”, „În Roma”,
jucată la Teatrul Regal din Stockholm și întâmpinată favorabil
de presa literară, „Haiducul”. „Mäster Olof” (1872), dramă
istorică în cinci acte, fusese respinsă de Teatrul Regal, motiv de
amărăciune și dispreț din partea scriitorului față de
instituțiile oficiale, pe care le va ridiculiza în „Salonul
roșu”. Este perioada în care Strindberg frecventează
Restaurantul Bern din centrul orașului Stockholm, a cărui
sufragerie numită „Salonul roșu” devenise locul de întâlnire
al scriitorilor și artiștilor, un fel de cafenea literară care
reunea boema „insurgentă”. Restaurantul, înființat în 1863,
există și astăzi, conservând în parte atmosfera de odinioară a
Salonului roșu, locul atâtor dispute estetice și, mai ales, martor
al atâtor destăinuiri.
Stilul autorului, nelipsit de ironie
cinică și satira sa atât de cuprinzătoare, devenită denunț
social, au creat un șoc de proporții, pe care și ascultătorul de
astăzi îl poate retrăi. Nimeni nu mai avusese, în literatura
suedeză, talentul de a surprinde atâtea medii sociale dintr-o
singură privire, de a le cerceta cu un ochi atât de sigur și de a
pune sub lupă un întreg mecanism sufocant, de a lansa cu atât
curaj imaginea ipocriziei și a corupției, neținând seamă de prea
multele constrângeri dintr-o societate conservatoare, care știa
foarte bine să-și ascundă eșecurile și să-și mascheze propria
disoluție. De fapt chiar disoluția socială, la acel sfârșit de
secol, este miezul analizei complexe pe care o întreprinde
scriitorul într-un roman în bună parte autobiografic, vorbind de
propriile iluzii și refugii. Experiența proprie se întrevede în
construirea personajului principal, Arvid Falk și mai cu seamă în
mediile pe care el le străbate și în modul specific de a le
ilustra. Intenția caricaturală a devenit aproape un reflex. Galeria
de chipuri grotești, similară parcă cu micii monștri de argilă
colorată ai lui Daumier, e nelipsită din recuzita satirică a lui
Strindberg.
Mediul funcționăresc, pe care Arvid Falk îl
părăsește îngrozit pentru a-și încerca norocul într-o carieră
literară, e de-a dreptul hilar, „suprarealist” prin organizare,
depășind imaginea gogoliană.
Satira corupției, a
superficialității, a birocrației ajunse la paroxism, critica acidă
a mercantilismului lipsit de scrupule, răsfrânt și în lumea
editorilor și a jurnaliștilor, a absurdităților dintr-o viață
parlamentară care atinge ilaritatea prin penibilul situațiilor,
sunt de o reală actualitate și astăzi, reliefată expresiv în
dramatizarea Pușei Roth.
Costin Tuchilă
Vezi: https://www.youtube.com/watch?v=L4JkVUEfY4Q
https://www.facebook.com/Salonul-ro%C8%99u-804455019683017/