Ascultă e-teatru

Arhiva In actualitate

Carlo Gozzi și basmul teatral

Miercuri, 22 Iunie 2011
 

Duminică 26 iunie 2011, la ora 19.00, la Radio România Cultural, Teatrul Național Radiofonic vă invită să ascultați o nouă emisiune din seria „Clasicii dramaturgiei universale”: „Carlo Gozzi și basmul teatral”. Realizatori: Pușa Roth și Costin Tuchilă.

Percepția asupra operei contelui cu ascendență, pe linie maternă, într-o veche familie croată, poate fi sintetizată în două atitudini relevante pentru însuși destinul teatrului său. Istoricii literari italieni nu îl includ pe Carlo Gozzi (1720– 1806) printre autorii exponențiali ai dramaturgiei din Settecento, dominată de Vittorio Alfieri, Pietro Metastasio și Carlo Goldoni. Din acest punct de vedere, restrictiv și învecinat cu clasificările didactice, pentru că privește în mod rigid ilustrarea speciilor consacrate (tragedia, melodrama, comedia), Gozzi nu prezintă mult interes. Dimpotrivă, istoricii teatrului, pentru care criteriile de evaluare vizează în primul rând arta scenică și mai puțin literatura dramatică propriu-zisă, îi acordă un loc cel puțin la fel de important cu acela al contemporanilor săi, observând că aceste fiabe teatrali (basme sau feerii teatrale) trebuie eliberate de prejudecata că s-ar înscrie în lunga serie de „schelete” dramatice, care aveau valoare doar prin bogatul material scenic adăugat de actori și aceasta în contextul limitat al genului commediei dell’arte, văzut ca un fel de fatalitate istorică. Nu suntem încă foarte departe de această percepție, foarte activă timp de un secol și jumătate, în ciuda spectacolelor contemporane cu piese de Carlo Gozzi. Iar influența certă pe care basmele teatrale gozziene au avut-o asupra romanticilor, spiritul lor poetic ce depășea considerabil veacul al XVIII-lea, un secol mai degrabă sărac în privința poeziei, rămânea mai mult o problemă ambiguă de metabolism literar, decât o evidență pentru reevaluarea autorului lui „Turandot”. La o privire sumară, totul ar intra astfel într-un fel de trecut clasificat, bun numai pentru curioșii care mai au răgazul de a șterge praful. Teatrul lui Gozzi dovedește suficiente resurse pentru a fi reinterpretat în spirit modern. Dovadă și montarea din 1970 a basmului teatral „Turandot”, la Teatrul Național Radiofonic, sub formă de muzical.

Fantezia autorului „Femeii șarpe” răspunde oricărei epoci care vede în poveștile sale teatrale o modalitate de evadare într-o lume unde totul pare posibil: metamorfozele cele mai neașteptate, poezia gestului simplu dar și grotescul abundenței de gesturi, parcurgerea neverosimilă a spațiului și a timpului; umanizarea incredibilă a monstrului dar și transformarea îngerului în demon; rezolvarea oricărei enigme dar, în paralel, schimbarea firescului în enigmă; critica unei realități recognoscibile totuși în cea mai sofisticată plăsmuire. Dacă Gozzi se revendică în mod cert dintr-un baroc trecut prin gustul popular, el este în egală măsură un romantic rătăcit cu bună știință printre măști.

Arhiva : 2019 | 2018 | 2017 | 2016 | 2015 | 2014 | 2013 | 2012 | 2011 | 2010 |
Copyright © 2000 - 2017 SOCIETATEA ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE
Str. General Berthelot, Nr. 60-64, RO-010165, București, România
E-mail: webmaster@srr.ro