Ei despre noi
Pentru mine, ca jurnalist, ”Folk fără vârstă” înseamnă
veriga dintre generații. Înseamnă bucuria imensă a apropierii
adolescenților de acest gen muzical, deoarece s-a crezut, evident
greșit, că aceștia s-au depărtat de el. Pentru mine, ca jurnalist,
”Folk fără vârstă” este certitudinea că profesorii pot lua atitudine
susținându-și elevii, oferindu-le șansa la valoare, la nemurire într-un
fel. Pentru mine, ca om, ”Folk fără vârstă” a activat rotițele
mecanismului numit încredere, deoarece este infinit mai bine să ai
încrederea oamenilor decât respectul lor. Dacă le-ai câștigat
încrederea, respectul îl vei dobândi mai târziu; fără încredere, nu le
vei merita nici respectul. Manifestarea-concurs ”Folk fără vârstă”
înseamnă un cadou pe care adolescenții îl primesc, iar acesta este
muzica. ”Folk fără vârstă” demonstrează că mediul liceal și studențesc
receptează, dar și creează valori artistice adevărate. Prezența
corifeilor muzicii folk, a artiștilor care și-au început cariera cu o
chitară pe umăr și o poezie agățată la rever, nu poate fi decât fastă și
plină de seva inspirației unei muze ce a încântat sufletele multora
dintre noi de-a lungul timpului. Pentru mine, ”Folk fără vârstă”
înseamnă o șansă la calitatea unui spectacol, la bucuria unei emoții în
sufletele noastre, reușind ceea ce și-a propus încă de la prima ediție,
descoperirea de noi talente și promovarea lor. Sunt recunoscătoare că
fac parte din acest proiect și că prin intermediul acestuia am avut
șansa de a descoperi tineri extraordinari și spirite libere ce-și poartă
harul la vedere. Muzica a devenit cu ajutorul ”Folk fără vârstă” un
refugiu, un mod de eliberare de grijile preponderent legate de școala
și nu în ultimul rând distracție, acestea sunt cuvintele celor care au
luat parte la această manifestare-concurs, la care subscriu și eu. Și ca
jurnalist, și ca om.
Loreta Popa, journalist
Pe 24 februarie 2009 eram invitată, pentru prima dată, să cânt pe
scena unui liceu din Capitală. Asa a început, pentru mine, experiența
numită „Folk fără varstă”, care m-a adus, pe parcursul a 3 ani, în fața
a sute de adolescenți. O parte dintre ei au invățat, de la an la an,
să cânte mai bine la chitară, să interpreteze mai bine muzica folk
românească și să urce pe scenă. O parte dintre ei au învățat să asculte
și să respecte acest gen muzical. Ca artist invitat am avut de învățat
din entuziasmul adolescenților, din bucuria lor. Lucrurile nu s-ar fi
putut desfășura însă așa cum trebuie fără efortul depus de
organizatorii proiectului în fiecare dintre liceele unde a ajuns “Folk
fără varstă”. Condiții tehnice, probe de sunet, premii acordate - totul
s-a desfașurat cu profesionalism și cu o atenție acordată detaliilor
similară oricarui eveniment cultural de marcă.
Proiectul acesta a generat un curent consistent și frumos și a adus
rezultate. Unele sunt vizibile prin intermediul adolescenților, deveniți
studenți, care au început propriile lor proiecte muzicale. Alte
rezultate, sau efecte, sunt poate mai puțin vizibile pe scenă, dar se
vad în atitudinea si deschiderea tinerilor către experiente muzicale de
calitate.
Alina Manole, cant-autor
Pe când fata noastră Octavia era liceeancă, la Colegiul Național
Cantemir Vodă (unde învățasem și eu, fratele meu și soția mea), am
fost președintele comitetului de părinți timp de câțiva ani. Credeam
că-i cunosc bine pe elevii de astăzi și se părea că nu mai sunt dispuși
să ia parte, ca pe vremuri, la convocări culturale, sportive,
pedagogice. Așa că am primit cu scepticism invitația repetată a colegei
și vechii prietene Manuela Popescu de a mă alătura echipei Folk fără
vârstă. Dar de la primul spectacol, de la primul liceu vizitat,
surpriza mea a fost uriașă. Un entuziasm pe care-l credeam dispărut la
nivelul liceenilor, o abnegație enormă a profesorilor de muzică ( care
trebuie acum, din cauza programei, să fugă după ore între câteva
școli), sprijin total al directorilor și al inspectoratului. Parcă
pășeam în altă realitate. Iată că se poate, dacă știi cum să o faci,
cum să te implici, cum să organizezi. Iar emblema Radio România, care -
trebuie spus cu sinceritate - era tot mai vagă în conștiința
adolescenților, a prins din nou contur datorită acestor concursuri-
festivaluri desfășurate pe scenele școlilor bucureștene și nu numai. Un
mare câștig pentru liceeni, dar și pentru radioul nostru de suflet.
Flrorin-Silviu Ursulescu, realizator radio RRA
Folk fără vârstă pentru mine inseamnă un instrument extraordinar de a
educa tînăra generație,de a-i forma gustul pentru cultura .Știu sigur
că tinerii care iubesc folkul au șansa unei tinereți perpetue, a unui
suflet frumos și bogat in vibrații înalte.Cred că fără să vreau ți-am
raspuns la ambele întrebări pentru-că folkul este și va rămâne mereu
tînăr ca și cei care-l iubesc,iar eu....sunt un bun exemplu ,ca și
mulți dintre colegii mei de generație.
Zoia Alecu, cant-autor
Una din cele mai frumoase si provocatoare experiențe, pe tărâmul
muzicii folk, a fost, cu siguranță, FOLK FĂRĂ VÂRSTĂ. Spun asta pentru
ca am reușit sa pătrundem, datorită acestui proiect, într-o zonă
acaparată de FM-ul supercomerial, făcând, dintr-un gen aproape de nișă,
unul cu bătaie lungă în rândul tinerilor liceeni și studenți. Dovadă
numarul crescut, de la an la an, al celor care au îmbrățișat genul și
și-au dorit sa intre în competiție. Sălile mereu pline dar și
spectacolele - provocare în aer liber, sunt mărturie(Sebes 2012 !). De
asemenea, Festivalul Național « Toamna Baladelor », a crescut
semnificativ d.p.d.v.calitativ, dar și cantitativ. Poate cel mai
important câștig a fost însă faptul că un segment important de tineri
au descoperit posturile Radio România (București FM, Actualități si
Radio3Net) dorind să-și asculte colegii participanți la evenimentele
FFV organizate si mai apoi difuzate pe aceste canale, mulți dintre ei
mărturisind că nu știau, prea bine, ce fel de muzică se difuzează aici
și descoperind, cu bucurie, cș se regăsesc în ceea ce ascultă.
Maria Gheorghiu, cant-autor, realizator Radio București fm
Pentru mine proiectul “Folk fără vârstă” este un izvor de tinerețe!
În fiecare an, de 6 ani, merg prin liceele din București, sau din țară,
și mă revăd “tânăr și liber” in ochii elevilor care acum descoperă
frumusețea și sporul de libertate a folkului! „Folk fără vârstă”
înseamnă sa prizez iar aerul de foc al adolescenței, „Folk fără vârstă”
înseamnă să impart scena cu idolii adolescenței mele: Zoia Alecu,
Mircea Vintilă,Mircea Baniciu, Eugen Cristea, înseamnă să le transmitem
tinerilor de azi că mai exista muzică decentă, că mai există radio de
calitate, că mai este nevoie de cultură muzicală adevărată! „Folk fără
vârstă înseamnă Manuella Popescu, Renata Rusu, Maria Gheorghiu 3
profesioniste care și-au îndreptat sufletele către oaza de poezie care
este muzica folk!
Ovidiu Mihăilescu, cant-autor, realizator Radio3Net “Florian Pittiș”
Implicarea mea în proiectul ,,Folk fără vârstă” a reprezentat una
dintre cele mai frumoase și fructuoase colaborări pe care am avut-o de-a
lungul timpului. Începută, inițial, ca o joacă frumoasă, manifestarea
a devenit un real fenomen cultural, ceea ce nu e puțin lucru într-o
societate care descurajează permanent cultura sub toate formele și
aspectele. Cu toate că practic folk-ul încă din anii 70, oameni răi din
lumea rea (vorba poetului) mi-au îngrădit accesul în lumea bună a
muzicii de calitate. Este marele merit al Manuellei Popescu de a mă fi
silit să mă reinventez și de a ajunge astrfel, din nou, în plutonul
fruntaș al muzicii și poeziei. Un cuvânt de laudă și pentru minunații
copii folkiști din toate liceele bucureștene pe unde am cântat. Un
cuvânt de laudă pentru minunata ,,Toamna baladelor,,, real prilej de
întrecere și competiție corectă într-o lume plină de incorectitudine...
Mulțumesc, Manuella, și te asigur că voi rămâne mereu alături de tine.
Cu tot cu ghitară...
Eugen Cristea, actor „Teatrul Național”, cant-autor
Este absolut laudabil ca cei de la " Folk fara varsta" au reusit peste vremuri sa comunice frumosul care parea demult apus! A fost ambitia celor de la Radio Romania de a demonstra ca un spectacol bun se poate face si fara "elemente pirotehnice", cu prestigiul, cu staiful celor 85 de ani de istorie culturala!... Dincolo de aceasta ambitie, marele pariu a fost muzica folk, avangarda anilor 70-80, care ne a inspirat pe o multime de oameni in tara asta iar putini mai credeau ca intr adevar folkul nu are varsta si ca liceenii, tinerii acestui inceput de mileniu, ar mai putea vibra la muzica pusa pe poezie adevarata, la metafora, la ironia fina ori la fluturi in stomac...
Pentru mine, ca vremelnic trecator pe scene mai mari sau mai mici "
Folk fara varsta" imi va ramane pentru totdeauna aproape de inima,
pentru cele cateva concerte la care am fost invitat sa cant prin licee,
dar mai ales pentru sansa de a fi cantat in Sala Unirii din Alba Iulia,
in preajma sarbatorii Marii Uniri! Am si o poveste draga mie, cand m-am
plimbat cu o seara inaintea spectacolului multe ore prin Cetate, iar
dupa acea calatorie in timp si istorie, am compus un cantec pe care l-am
cantat a doua zi in fostul club al ofiterilor, acolo unde s a proclamat
Unirea de la 1918! Cantecul se numeste "Aici, impreuna", iar de atunci
pot spune ca ma simt mult mai impacat si mai impreuna cu toti cei care
iubesc Romania si ii au in suflet pe toti marii ei eroi cunoscuti si
necunoscuti!
Cristi Dumitrascu, participant la concurs